Neuroștiințele la limita extremului: O călătorie fascinantă în misterele vieții de apoi
Álex Gómez Marín, în vârstă de 44 de ani, are o viziune unică asupra vieții de apoi și a conștiinței. Cu un doctorat în fizică și o carieră științifică de succes, el crede în utilitatea terapiei familiale prin constelație pentru depășirea traumelor, în posibilitatea de a comunica cu rudele decedate prin intermediul unui medium și în realitatea reîncarnării. Gómez Marín a publicat peste 100 de articole în reviste care acoperă domenii precum fizica teoretică, neurobiologie, cogniție și conștiință umană.
Experiența care i-a schimbat viața a avut loc în 2021, când o hemoragie digestivă necontrolată l-a adus aproape de moarte. Potrivit lui, el a experimentat o stare de conștiință extinsă, descriind o viziune în care a văzut trei figuri care îl așteptau cu dragoste într-o lumină galbenă. Această experiență a determinat-o să caute o nouă cale a cunoașterii, abordând întrebările fundamentale despre viață, moarte și conștiință, care sunt adesea în afara sferei științei convenționale.
Gómez Marín a renunțat la cercetările pe animale și acum colaborează cu spitalele pentru a realiza studii asupra experiențelor aproape de moarte. El recunoaște că, în Spania, este dificil să obții finanțare pentru a studia conștiința și subiecte la marginea științei. În prezent, își desfășoară cercetările cât mai eficient posibil, fără resursele necesare pentru echipamentele de laborator.
Credința în viața de apoi
În cartea sa, Gómez Marín discută despre oamenii care cred în viața de după moarte sau în fenomene paranormale, subliniind că acesta este un domeniu de studiu neglijat de știința convențională. El observă că, deși majoritatea populației crede că moartea nu este sfârșitul, aceștia se confruntă cu o viziune materialistă în educație și în mass-media. El afirmă că știința a creat o „dictatură conceptuală” care a limitat explorarea acestor subiecte.
Premisa lui Gómez Marín este că, spre deosebire de teoriile neuroștiințifice acceptate, care consideră conștiința ca o proprietate emergentă a creierului, creierul funcționează mai degrabă ca un filtru pentru o conștiință existentă independent. Această ipoteză ar putea explica fenomene precum experiențele aproape de moarte, care se întâmplă în absența activității cerebrale.
Transformarea prin experiențe aproape de moarte
Mulți care trec prin experiențe aproape de moarte se întorc transformați, având o frică redusă de moarte și o conexiune mai profundă cu ceilalți. Gómez Marín subliniază că aceste experiențe sunt percepute ca „hiperrealiste” și nu ca simple halucinații, ceea ce le conferă un grad de validitate în fața științei.
El sugerează că oamenii de știință ar trebui să fie deschiși la posibilitatea că, atunci când creierul încetează să funcționeze, conștiința ar putea continua să existe. Gómez Marín critică modul în care știința a insuflat deznădejde și a spus că moartea este finalul, afirmând că există o nevoie de speranță și explorare a acestor teme.
Deschiderea către fenomenologia paranormală
Gómez Marín abordează, de asemenea, subiectul spiritismului, afirmând că nu ar trebui să respingem posibilitatea existenței mediumurilor care pot comunica cu morții. În ciuda scepticismului științific, el susține că oamenii care au nevoie de aceste contacturi nu ar trebui să fie descurajați.
Creierul ca un filtru și deschiderea către explorarea conștiinței și a fenomenelor paranormale aduc o nouă dimensiune în discuțiile despre viața de apoi. Cu toate acestea, rămâne provocarea de a dezvolta metode științifice adecvate pentru a testa aceste ipoteze, care, în prezent, rămân în domeniul speculației.
