Momentul decisiv al îmbătrânirii: Vârsta la care organismul nostru începe să resimtă deteriorări accelerate
Corpul uman nu îmbătrânește constant, ci cu viteze diferite pe parcursul vieții. După perioada copilăriei, caracterizată printr-o creștere rapidă, urmează o etapă de stabilitate în maturitate, iar apoi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, se înregistrează o accelerare a procesului de îmbătrânire. Potrivit unui studiu recent, momentul în care această accelerare devine vizibilă este în jurul vârstei de 50 de ani.
Studiul a evidențiat că, după această vârstă, viteza cu care țesuturile și organele îmbătrânesc este semnificativ mai mare comparativ cu deceniile anterioare. Cercetătorii de la Academia Chineză de Științe au realizat o analiză a proteinelor din corpul uman pe o gamă variată de vârste adulte, concluzionând că vasele de sânge îmbătrânesc printre primele țesuturi.
„Pe baza modificărilor proteinelor asociate cu îmbătrânirea, am dezvoltat ceasuri proteomice specifice țesuturilor și am caracterizat traiectoriile îmbătrânirii la nivel de organ. Analiza a relevat o creștere a îmbătrânirii în jurul vârstei de 50 de ani, vasele de sânge fiind un țesut care îmbătrânește devreme”, au declarat cercetătorii.
Oamenii au o durată de viață semnificativ mai lungă în comparație cu majoritatea mamiferelor, dar aceasta vine cu un cost, cum ar fi declinul funcției organelor, ceea ce crește riscul de boli cronice pe măsură ce înaintăm în vârstă. Studiul a investigat modul în care proteinele din diferite țesuturi se schimbă în timp, analizând probe de țesut de 76 de donatori de organe cu vârste între 14 și 68 de ani.
Probe de țesut au fost prelevate din șapte sisteme ale organismului: cardiovascular (inimă și aortă), digestiv (ficat, pancreas și intestin), imunitar (splină și ganglion limfatic), endocrin (glanda suprarenală și țesut adipos), respirator (plămâni), tegumentar (piele) și musculo-scheletic (mușchi). De asemenea, au fost colectate probe de sânge.
Cercetătorii au întocmit un catalog al proteinelor găsite în aceste sisteme și au notat modul în care nivelurile acestora s-au modificat odată cu vârsta. Analizând datele, au descoperit că expresiile a 48 de proteine legate de boli au crescut odată cu înaintarea în vârstă, incluzând afecțiuni cardiovasculare, fibroză tisulară, steatoză hepatică și tumori hepatice. Cele mai evidente schimbări au avut loc între vârstele de 45 și 55 de ani, când multe țesuturi suferă o remodelare proteomică substanțială, cu modificări majore observate în aortă.
Pentru a valida descoperirile, cercetătorii au izolat o proteină asociată cu îmbătrânirea în aortele șoarecilor și au injectat-o la șoareci tineri. Rezultatele au arătat o scădere a performanțelor fizice, a forței de prindere, a rezistenței, precum și o deteriorare a echilibrului și coordonării în comparație cu șoarecii netratați.
Studiile anterioare au identificat încă două vârfuri ale îmbătrânirii, în jurul vârstei de 44 de ani și din nou în jurul vârstei de 60 de ani. Aceste descoperiri sugerează că îmbătrânirea umană este un proces complex, etapizat, care afectează diferite sisteme. Înțelegerea modului în care îmbătrânirea influențează anumite părți ale corpului la momente specifice ar putea contribui la dezvoltarea de intervenții medicale menite să faciliteze acest proces.
„Studiul nostru este pregătit să construiască un atlas proteomic cuprinzător care să acopere 50 de ani din întregul proces de îmbătrânire umană, elucidând mecanismele din spatele organelor îmbătrânite și dezvăluind atât modele universale, cât și specifice țesuturilor. Aceste perspective pot facilita dezvoltarea de intervenții specifice pentru îmbătrânire și boli legate de vârstă, deschizând calea pentru îmbunătățirea sănătății adulților în vârstă,” au concluzionat cercetătorii.
