Mierea: Deliciul natural cu beneficii nutriționale remarcabile
Institutul de cercetare și educație Earthwatch din Marea Britanie a declarat albina, în 2019, drept „cea mai importantă ființă vie de pe planetă”. Această afirmație se bazează pe faptul că peste 70% din culturile agricole depind de polenizarea realizată de insecte, albinele având un rol esențial. Fără albine, producția de legume, fructe, cereale și semințe ar scădea drastic, circa 35% din producția mondială de alimente fiind direct dependentă de polenizatori.
Producțiile de mere, pere, cireșe, vișine, piersici, caise, prune, mango, kiwi, dovlecei, castraveți, roșii, vinete, ardei, floarea-soarelui, rapiță, migdale, alune, nuci, cacao și cafea ar fi cele mai afectate. Unele dintre acestea depind exclusiv sau într-o măsură extrem de mare de polenizarea albinelor: migdalele și cacaua – 100%, merele și cireșele – peste 80%, cafeaua – circa 50%. Prin răspândirea polenului plantelor, albinele asigură echilibrul ecosistemelor, fiind un indicator ecologic al sănătății mediului.
Pe lângă aceste aspecte vitale, albinele ne oferă și mierea, un aliment cu proprietăți nutritive deosebite. Mierea conține aproximativ 80% zaharuri simple (fructoză, glucoză, maltoză, zaharoză), 18% apă și 2% enzime benefice pentru digestie, vitamina C, vitaminele din complexul B (cu excepția B12), vitaminele A și E, minerale (potasiu, magneziu, calciu, fier, zinc, fosfor), aminoacizi și polifenoli. Aceste procente pot varia în funcție de tipul de miere. De exemplu, mierea de rapiță și cea de floarea-soarelui cristalizează mai repede, în timp ce mierea de mană și cea de salcâm rămân fluide mai mult timp.
Efecte medicinale și terapeutice
Mierea nu este preparată doar din nectarul florilor, ci este rezultatul unui proces complex de prelucrare realizat de albine. Nectarul este depozitat temporar în gușa meliferă a albinei, unde enzima invertază descompune zaharoza în glucoză și fructoză. După ce ajunge la stup, albinele adaugă enzime și reduc conținutul de apă de la 70-80% la 18%, prevenind astfel degradarea mierii. Ulterior, mierea este depozitată în celulele fagurilor și acoperită cu un căpăcel de ceară, putând fi păstrată ani buni.
Mierea este căutată nu doar de oameni, ci și de multe animale, cum ar fi urșii, ratonii, liliecii fructivori și diverse păsări. De asemenea, mierea are efecte medicinale și terapeutice, fiind antibacteriană, antiinflamatoare, antioxidantă, cicatrizantă și expectorantă. Acționează ca prebiotic, hrănind microbiota intestinală saprofită. Aceste proprietăți o fac populară nu doar în alimentație, ci și în industria cosmetică.
Cu toate acestea, mierea poate conține sporii bacteriei Clostridium botulinum, care, deși inofensivi pentru adulți, pot deveni periculoși pentru sugari, provocând toxina botulinică. Din acest motiv, mierea este contraindicată la copiii mai mici de 1 an.
Varietăți de miere
În 2024, consumul mediu de miere în România a fost estimat la 1,3 kg pe an per cap de locuitor, ocupând locul al treilea în Uniunea Europeană, după Grecia și Belgia. La nivel mondial, țările cu cel mai mare consum de miere sunt Uruguay (3 kg pe an) și Croația (2,6 kg pe an). Există peste 300 de tipuri de miere recunoscute comercial în lume, iar numărul acestora poate depăși 1.000, dacă includem toate varietățile locale.
Printre cele mai cunoscute tipuri de miere se numără mierea de manuka, produsă în Noua Zeelandă, mierea de Sidr, din Yemen și Arabia Saudită, mierea de salcâm, populară în Europa și Asia, mierea de tei, apreciată în Europa Centrală și de Est, și mierea de eucalipt, răspândită în Australia și America de Sud. Mierea de manuka este recunoscută pentru conținutul său ridicat de metilglioxal (MGO), un compus cu efect antibacterian puternic.
Apicultura românească este variată și valoroasă, albinele producând miere de salcâm, miere de tei, miere polifloră, miere de floarea-soarelui, miere de rapiță, miere de castan și varietăți mai rare, precum mierea de zmeur, coriandru, mentă, lavandă și hrișcă.
