Mark Rutte, diplomat de frunte în capitala americană: europenii contestă abordarea șefului NATO!
Pe coridoarele din sticlă și oțel ale NATO, guvernele europene au început să transmită apeluri și mesaje, cerându-i lui Mark Rutte să-și tempereze tonul. În contextul în care liderii europeni au observat cu consternare atacurile Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului, fără a-și consulta aliații, îngrijorarea s-a amplificat. Rutte, șeful NATO, a apărut la televizor susținând decizia lui Trump și afirmând că Europa era „extrem de încântată”, ceea ce contrazicea realitatea percepută de liderii europeni.
În ciuda abilității lui Rutte de a stabili o legătură cu Trump, președintele american a redus ajutorul acordat Ucrainei, a susținut financiar Rusia și a provocat instabilitate economică globală prin războiul său împotriva Iranului. Există temeri că optimismul lui Rutte față de acest conflict ar putea genera așteptări nejustificate din partea lui Trump cu privire la sprijinul NATO.
Într-o nouă misiune de salvare a NATO, Rutte se va întâlni cu Trump la Casa Albă, la scurt timp după ce președintele american a anunțat un armistițiu provizoriu cu Iranul. Rutte va încerca să calmeze furia lui Trump, generată de refuzul aliaților de a-l ajuta să protejeze navele comerciale în Strâmtoarea Ormuz și de a permite utilizarea bazelor pentru atacuri împotriva Iranului. De asemenea, Trump a exprimat nemulțumiri față de faptul că țările NATO nu i-au cedat Groenlanda.
Miza nu este doar NATO, ci și poziția Europei în lume. În fața îndoielilor cu privire la angajamentul SUA față de NATO, Europa trebuie să se pregătească pentru o realitate militară și economică fără precedent. Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt al NATO, a declarat că această situație reprezintă un vis devenit realitate pentru Rusia și China.
Mark Rutte încearcă să devină un lider al NATO în era Trump, evitând canalele birocratice obișnuite. Acesta comunică direct cu Trump, uneori la telefon, alteori prin interviuri. Rutte preia argumentele lui Trump și îl laudă în public, ceea ce i-a asigurat acces privilegiat la președintele american, deși alți lideri europeni mențin relații prietenoase cu Trump.
Acest canal de comunicare neoficial i-a permis lui Rutte să exercite o influență discretă asupra lui Trump, contribuind la renunțarea acestuia la intenția de a cumpăra Groenlanda. De asemenea, a propus o modalitate realistă de a respecta cerințele lui Trump în ceea ce privește cheltuielile de apărare.
Cu toate acestea, europenii, în special cei din vest, au început să conteste strategia de conciliere a lui Rutte, temându-se că aceasta ar putea submina poziția Europei față de SUA. Spania, de exemplu, îl consideră pe Rutte prea aliniat la Washington și a fost singura care s-a opus inițiativei de creștere a cheltuielilor de apărare.
Războiul din Iran a scos la iveală aceste tensiuni, iar susținerea deschisă a lui Rutte pentru atacurile SUA-Israel contrazice opinia majorității membrilor NATO. Chiar și Regatul Unit, care susține în general abordarea lui Rutte, a considerat că acesta a mers prea departe în susținerea acțiunilor americane.
Deși Rutte a încercat să gestioneze situația, un diplomat european a afirmat că europenii ar fi putut să răspundă mai bine la cererile lui Trump. În prezent, o coaliție de peste 30 de țări discută despre modalitățile de asigurare a siguranței transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, dar măsurile vor fi implementate doar după încetarea conflictului.
Pe termen lung, Rutte își propune să asigure desfășurarea summitului anual NATO în iunie la Ankara, un obiectiv considerat o victorie în contextul actual. În final, este evident că Rutte nu poate împiedica deciziile radicale ale lui Trump, indiferent de poziția sa publică.
