Iranul și Strâmtoarea Ormuz: Strategii de control asupra pieței mondiale de petrol și gaze, cu China în rolul principal
Piețele mondiale ale petrolului au înregistrat săptămâna aceasta unele dintre cele mai mari fluctuații de preț din istorie, după ce războiul SUA-Israel cu Iranul a restricționat fluxul de țiței din Orientul Mijlociu prin Strâmtoarea Ormuz. Această strâmtoare, situată în sudul Iranului, reprezintă o arteră comercială crucială, prin care o cincime din petrolul și gazul transportat pe mare la nivel mondial este transportat de la instalațiile de producție și rafinăriile din Golf către cumpărători din întreaga lume.
Strâmtoarea Ormuz transportă puțin peste 20 de milioane de barili de petrol pe zi, fiind cea mai aglomerată rută petrolieră după strâmtoarea Malacca, dintre Malaysia și Indonezia. De asemenea, este cea mai importantă rută comercială pentru transportul de gaze naturale lichefiate (GNL), transportate cu tancuri. În timp ce coridorul Malacca transportă aproximativ 23,2 milioane de barili pe zi către cumpărătorii din China, Japonia și Coreea de Sud, strâmtoarea Ormuz este mult mai dificil de ocolit, ceea ce o face cel mai important punct de blocaj din sistemul energetic global.
Calea navigabilă se află între Iran și Oman, îngustându-se până la doar 33 de kilometri lățime în punctul său cel mai îngust. Prin această trecere trebuie să treacă țițeiul și produsele petroliere provenite de la rafinăriile și instalațiile de producție ale celor mai mari state petroliere din lume pentru a ajunge pe piața globală. Deși Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și alți producători din Golf au construit conducte care pot ocoli strâmtoarea, aceste rute pot transporta doar o parte din capacitatea de export a regiunii.
Iranul a transformat poziția sa geografică într-o armă ca răspuns la atacurile SUA-Israel. Garda Revoluționară Islamică a amenințat că va „incendia” orice navă care va folosi ruta comercială, ceea ce a descurajat sute de petroliere să traverseze strâmtoarea. Această întrerupere a traficului a dus la creșterea prețurilor combustibililor fosili, iar temerile legate de aprovizionare au fost amplificate de atacurile asupra infrastructurii cheie de petrol și gaze din regiune.
Cel puțin cinci obiective energetice din Teheran și din împrejurimi au fost vizate de atacuri aeriene, provocând scene dramatice în capitala iraniană. Infrastructura petrolieră importantă din Arabia Saudită și Qatar a fost de asemenea afectată. Instalațiile de stocare a petrolului din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweit ating limitele capacității, ceea ce înseamnă că marile câmpuri petroliere ar putea fi închise dacă țițeiul nu poate fi exportat prin strâmtoarea Ormuz.
Ministrul Energiei din Qatar a prezis că, dacă perturbările din Hormuz vor continua, toți exportatorii de energie din Golf vor fi nevoiți să oprească producția în câteva săptămâni, ceea ce ar amâna orice reluare a activităților în cazul redeschiderii strâmtorii. Prețul petrolului ar putea crește până la 150 de dolari pe baril. Cel mai mare cumpărător de țiței care traversează strâmtoarea este China, care a importat cel puțin 5,4 milioane de barili de țiței pe zi anul trecut, inclusiv volume record de țiței iranian sancționat.
China a profitat de prețurile scăzute ale petrolului din ultimii ani pentru a strânge stocuri record de țiței, care se estimează că depășesc 1,2 miliarde de barili. Deși este cel mai mare importator de gaze din Golf, China depinde de această regiune pentru mai puțin de o treime din cererea sa totală de gaze, având și alte surse, precum Rusia și Australia. Țările care depind cel mai mult de Orientul Mijlociu pentru importurile de gaze naturale includ Pakistanul, Bangladeshul și India.
În contextul creșterii prețurilor globale la energie, liderii țărilor G7 s-au reunit pentru a discuta planurile de inversare a acestei tendințe, după ce prețul de referință internațional al țițeiului Brent a atins un maxim de 119,50 dolari pe baril. Totuși, prețurile au început să scadă din nou, după ce au fost făcute declarații privind o posibilă încheiere a conflictului.
