Învățăminte din România: Strategii pentru a contracara populismul fără confruntare
Politica este întotdeauna ușor de interpretat post-eveniment. În urma revoluției anticomuniste din România din 1989, în mijlocul unei înfloriri a ziarelor, a apărut pe străzi o propagandă ultranaționalistă, numită România Mare. Aceasta a inspirat un partid politic cu același nume provocator și opinii revanșarde. Adevărații vinovați pentru ascensiunea dreptei extreme din România sunt partidele autosuficiente care au fost la guvernare în ultimii 35 de ani.
Atât ziarul, cât și partidul erau o amintire a anilor 1930. An de an, ambele au stat pe margine, în timp ce România a intrat – deși cu intermitențe – în curentul principal. La începutul anilor 2000, România a aderat la Uniunea Europeană și la NATO, un triumf după dificultățile întâmpinate sub comunism. Totuși, acum, spiritul României Mari, cu o tentă trumpistă, este forța dominantă a țării. George Simion, un politician de extremă dreapta, este favorit la alegerile prezidențiale din al doilea tur de duminică. Indiferent de rezultat, numeroasele țări ale UE care se confruntă cu populismul trebuie să învețe de la România: este un studiu de caz despre cum să nu răspunzi.
Dacă Simion, cândva un huligan din fotbal, va triumfa, va marca cea mai mare tulburare a României din 1989 încoace. Investitorii sunt îngroziți, la fel și oficialii NATO și UE, care se tem că România ar putea deveni similară Ungariei, ca membru rebel. Campania cibernetică orchestrat de Moscova a amplificat mesajul dreptei. Incitarea la tulburări electorale prin intermediul boților este o metodă cunoscută pentru Kremlin, fiind și costisitoare.
Vechile rețele comuniste au fost implicate în finanțarea Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) a lui Simion, iar foștii securiști au prosperat după 1989. Însă, adevărații vinovați pentru ascensiunea dreptei sunt partidele de sistem, care s-au alternat la putere timp de 35 de ani. O nouă generație de jurnaliști și procurori a descoperit scandaluri, în special sub conducerea social-democraților.
Guvernul de coaliție aflat în funcție este considerat cel mai curat din istoria României, dar a venit prea târziu pentru a atenua nemulțumirea populară. Establishmentul din România nu a reușit să beneficieze de roadele globalizării și a rămas mult prea mulțumit de amenințarea din partea dreptei. Simion a construit o imagine de suspiciune anti-vaccinare în timpul pandemiei, exploatând neîncrederea față de statul-bonă. Naționalismul său a fost prea des minimizat sau tolerat de curentul principal.
Când establishmentul centrist a realizat amploarea amenințării, a reacționat brutal, anulând primul tur al alegerilor de anul trecut, când un alt ultranaționalist, Călin Georgescu, a câștigat, invocând interferența Rusiei. Curtea Constituțională i-a interzis ulterior să participe la reluarea alegerilor, bazându-se pe dovezi incomplete.
Vicepreședintele american JD Vance a criticat UE pentru îngrădirea libertății de exprimare, fără a menționa tirania Rusiei. A sugerat că reacția la adresa lui Georgescu a fost excesivă, ceea ce a înfuriat dreapta. O victorie a lui Simion ar fi un alt cui în sicriul UE, chiar dacă el afirmă că va rămâne în NATO și în UE. Kremlinul este probabil încântat de influența sa în România, având în vedere istoria țării cu Rusia.
Liberalii și minoritățile etnice din România își pun speranțele în Nicușor Dan, primarul Bucureștiului, un matematician cu un palmares modest. Chiar dacă va câștiga, țara se va confrunta cu tulburări, dacă nu chiar disfuncționalități.
