Între tradiție și credință: Povestea Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria este prăznuit pe 2 decembrie în calendarul creștin ortodox. A fost unul dintre cei mai mari duhovnici ai Moldovei, născut pe 10 aprilie 1912, la Sulița, Botoșani, și s-a mutat la Domnul pe 2 decembrie 1998. A fost arhimandrit, duhovnic și stareț al Mănăstirii Sihăstria Neamțului, fiind numit de Părintele Patriarh Daniel „dar al lui Dumnezeu pentru poporul român”.
Întreaga sa viață a fost dedicată nevoinței, rugăciunii și pocăinței. Prin predicile sale, a ajutat mulți oameni să se întoarcă la credință și să își schimbe viața. În urma sa, au rămas numeroși ucenici și scrieri duhovnicești pline de înțelepciune, modelând imaginea unui mare duhovnic în inima căruia a ars focul lăuntric al credinței.
Părintele Cleopa a fost al cincilea dintre copii și a primit la Botez numele Constantin. La scurt timp după naștere, a suferit o boală gravă, iar mama sa, la sfatul unui părinte bătrân, l-a încredințat Maicii Domnului, închinându-l la icoana făcătoare de minuni de la Schitul Cozancea. Pruncul s-a vindecat în mod minunat, păstrând o evlavie deosebită pentru Preacurata Fecioară.
În anul 1942, după o îmbolnăvire, bătrânul egumen Ioanichie l-a numit urmaș al său la conducerea schitului. Sub conducerea sa, Schitul Sihăstria a devenit cunoscut în toată țara, atrăgând mulți tineri care s-au alăturat obștii, care a ajuns să numere peste 50 de viețuitori. În 1947, schitul a fost înălțat la rang de mănăstire, iar părintele Cleopa a fost hirotesit arhimandrit.
În anul 1949, Patriarhul Justinian Marina l-a numit stareț al Mănăstirii Slatina, dându-i sub ascultare și alte șapte mănăstiri și schituri. La Mănăstirea Slatina, Cuviosul Cleopa a transformat un lăcaș aproape părăsit într-o mănăstire pilduitoare pentru întreaga țară.
Însă, a urmat o perioadă grea, când s-a retras în pădurile din jur pentru a nu fi închis, nevoindu-se precum marii pustnici din vechime. S-a reîntors la Mănăstirea Sihăstria în anul 1956, dar în 1959 a început o aspră prigoană împotriva călugărilor. Cleopa a ales din nou calea munților și a pădurilor, viețuind vreme de cinci ani, timp în care a dus o viață de rugăciune curată și a scris unele dintre cele mai importante cărți ale sale.
În anul 1964, după aproape un deceniu de viață pustnicească, s-a reîntors la mănăstire, unde a avut o perioadă rodnică de propovăduire prin cuvânt, fapt și scris. Cuviosul Cleopa a trecut la cele veșnice pe 2 decembrie 1998, cunoscându-și mai dinainte vremea adormirii sale.
