Moțiune de cenzură împotriva Comisiei Europene
O moțiune de cenzură împotriva Comisiei Europene, condusă de președinta Ursula von der Leyen, a fost depusă oficial pe 26 iunie la președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, conform articolului 131 din Regulamentul de procedură al Parlamentului. Moțiunea a fost inițiată de europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea, afiliat grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), și a fost semnată de peste 10% dintre membrii Parlamentului European, adică 74 de europarlamentari, îndeplinind astfel cerințele procedurale.
Moțiunea va fi inclusă pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a Conferinței Președinților, programată pentru 2 iulie, și va fi supusă votului în sesiunea plenară a Parlamentului European de la Strasbourg, din perioada 7-10 iulie 2025.
Gheorghe Piperea a declarat că „inițiativa vizează în mod fundamental susținerea transparenței și asigurarea unui proces democratic corect și autentic”. Deși pragul pentru declanșarea unei astfel de moțiuni este scăzut, pentru înlăturarea lui Von der Leyen și a Comisiei sale ar fi nevoie de mai mult de două treimi din deputații europeni prezenți.
Adunarea numără 720 de membri, iar 401 au votat pentru ca Von der Leyen să devină președinte în urmă cu un an, deși de atunci s-a îndepărtat de unii dintre ei. Piperea a afirmat că unii membri ai Partidului Popular European (PPE) de centru-dreapta al lui Von der Leyen susțin inițiativa sa. Totuși, el a recunoscut că șansele ca aceasta să aibă succes sunt reduse, dar consideră că oferă o „oportunitate crucială pentru critici constructive și fundamentate la adresa președintei Von der Leyen”.
„Asta obligă Comisia să răspundă preocupărilor și să ofere justificări”, a adăugat Piperea. Voturile de neîncredere sunt rare, dar pot avea consecințe severe. Moțiunea lui Piperea se bazează pe așa-numitul proces Pfizergate împotriva lui Von der Leyen, criticând, de asemenea, și modul în care aceasta tratează Parlamentul. Aceasta este o plângere împărtășită de eurodeputații de centru și de stânga, care susțin că Von der Leyen ocolește adesea singura instituție aleasă direct din bloc și este prea conciliantă cu guvernele UE.
