Frica, oboseala și eliberarea: Povestiri de la frontiera Iran-Turcia
La o trecătoare îndepărtată din estul Turciei, călătorii din Iran trec pragul cu un amestec de teamă, epuizare și ușurare, ajungând după o săptămână marcată de război, călătorii lungi cu trenul sau mașina, întreruperi ale comunicațiilor și telefoane împrumutate. Dealuri acoperite de zăpadă înconjoară partea iraniană a frontierei la punctul de trecere Kapikoy din provincia Van din Turcia, unde apar familii și călători singuri, mulți dintre ei după zile întregi pe drum. Sute de persoane au trecut granița în ultimele zile, iar acum există un flux constant în ambele direcții, pe măsură ce războiul SUA-Israel cu Iranul se extinde în întreaga regiune.
Unii spun că au fugit pentru că în orașele lor cădeau bombe. Alții au decis să plece după ce au pierdut legătura cu cei dragi, călătorind pe uscat după ce zborurile au fost anulate. Majoritatea au cu ei doar valize mici, un telefon fără cartelă SIM locală și hotărârea de a duce la capăt o călătorie deja epuizantă. Noii sosiți întreabă cum pot ajunge la Van, cel mai apropiat oraș aflat la două ore distanță, și cum pot reintra în contact cu lumea exterioară. Unii jurnaliști le împrumută telefoanele pentru ca aceștia să-și poată liniști familiile că sunt în siguranță.
Fiecare persoană are un motiv diferit pentru care a plecat – pierderea locului de muncă, vizitarea unei rude bolnave sau o viață întreruptă de conflict. Ebrahim Eidi, în vârstă de 61 de ani, a fost recent la Teheran și a spus că mulți iranieni așteaptă să vadă dacă guvernul este suficient de slăbit pentru ca protestele să izbucnească. El a subliniat că figura opoziției Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului, ar putea deveni un punct de raliere dacă vor începe demonstrații de amploare. „Oamenii așteaptă să se întâmple ceva, o schimbare. Vor ca guvernul să se schimbe complet, iar mulți spun că îl așteaptă pe Reza Pahlavi”, a declarat Eidi.
Leila, în vârstă de 45 de ani, călătorea în direcția opusă, întorcându-se în Iran. După ce a pierdut legătura cu familia sa din Shiraz, a decis să se întoarcă din Istanbul, unde ocazional asistă academicieni care lucrează cu o instituție germană de cercetare istorică. „Cum pot să mă simt în siguranță când simt că familia mea ar putea fi în pericol?” a întrebat ea, menționând că unul dintre frații ei este grav bolnav și se află în comă.
Hamid Shirmohammadzadeh, în vârstă de 35 de ani, s-a întors în Iran cu puțin timp înainte de război și a fugit împreună cu soția și copiii săi când Teheranul a fost atacat. „Cu o zi înainte de începerea războiului, eram în Teheran… Apoi au început să cadă bombele”, a spus el, adăugând că soția, fiul și fiica lui așteaptă lângă graniță, în timp ce el încearcă să obțină vize pentru ei de la autoritățile japoneze.
Mohammad Soltanzadeh, care locuiește în Hamburg și este originar din Afganistan, se afla în vizită la rude în Mashhad, Iran, când zborurile au fost anulate, forțându-l să călătorească pe șosea. „Călătoria a fost foarte obositoare. Am stat în tren aproximativ 24 de ore, apoi am călătorit patru ore cu mașina”, a menționat el. El a descris Mashhad ca fiind un oraș calm, în ciuda tulburărilor generale.
Mohammad Fauzi, un muncitor egiptean în vârstă de 46 de ani, a trecut granița din Iran fără cartelă SIM turcească, fără monedă locală și fără a cunoaște limba. Avea doar numerele de telefon ale doi prieteni egipteni din Ankara și Izmir – și un plan de a ajunge la Cairo. „Situația este foarte dificilă și munca s-a oprit. Nu pot lucra, nu pot rămâne pentru că situația este periculoasă acum, așa că vreau să mă duc acasă, în țara mea”, a declarat el.
Jalileh Jabari, în vârstă de 63 de ani, a fugit din Teheran deoarece „cad bombe” și situația a devenit insuportabilă. „Dacă lucrurile se vor îmbunătăți acolo, dacă Iranul va deveni un loc mai bun, mă voi întoarce. Dacă va fi pace, mă voi întoarce”, a afirmat ea. Două surori, Shaylin, în vârstă de 9 ani, și Celine Azizour, în vârstă de 11 ani, au trecut granița în Turcia împreună cu mama lor, călătorind de la Teheran spre Istanbul, cu speranța de a ajunge în cele din urmă la Londra. „Suntem din Teheran”, a spus Shaylin, adăugând că, în ciuda călătoriei dificile, este „atât de fericită”.
Yasna, în vârstă de 63 de ani, a trecut granița din Iran împreună cu soțul și una dintre fiicele sale, călătorind spre Antalya, pe coasta de sud a Turciei, pentru a-și vizita o altă fiică care locuiește acolo. „Am venit să-mi vizitez fiica – nu am mai văzut-o de șase ani. Ea are copii acolo și eu am doi nepoți”, a spus ea.
