Franța își extinde puterea nucleară: Cum ar putea deveni noul pilon al securității europene în locul SUA
Sistemul de descurajare nucleară din Europa ar putea suferi schimbări fundamentale în următorii ani. Încrederea în scădere a europenilor în garanțiile de securitate ale SUA îi determină să caută modalități alternative de a asigura descurajarea nucleară. Aceasta include discuțiile despre „umbrela nucleară” franceză, care câștigă tot mai mult teren.
Mai multe țări europene și-au exprimat interesul de a se alătura proiectului nuclear francez, în timp ce altele analizează lansarea propriilor programe nucleare. Strategia nucleară actualizată a Franței ar putea permite desfășurarea de arme nucleare franceze pe teritoriul mai multor state europene, printre care Țările de Jos, Belgia, Grecia și Germania, așa cum a menționat președintele Emmanuel Macron.
Există deja un precedent în Europa, unde arme nucleare americane sunt staționate în Germania, Italia, Țările de Jos, Belgia și Turcia. O declarație comună a lui Macron și a cancelarului german Friedrich Merz subliniază că noua strategie nucleară franceză nu înlocuiește descurajarea extinsă a SUA, ci o completează și o consolidează.
Cu toate acestea, este evident că acest lucru se întâmplă pe fondul scăderii încrederii țărilor europene în angajamentele de securitate americane. În acest context, Europa revine la ideea autonomiei strategice. Deși descurajarea nucleară a Franței este numeric mai mică decât cea a Statelor Unite, aceasta ar putea fi totuși eficientă.
Franța ar putea construi un sistem european de descurajare care nu să reproducă modelul american, ci să se bazeze pe principii diferite. Acesta s-ar axa pe înțelegerea adversarului că forțele nucleare franceze pot asigura întotdeauna o „a doua lovitură”, garantând un atac nuclear de represalii. Chiar și în cazul unui atac nuclear din partea Rusiei, Franța ar putea menține anumite forțe nucleare, în special cele de pe submarine, care ar supraviețui unui prim atac și ar putea riposta.
Totuși, există riscuri ca planurile lui Macron să rămână doar la nivel de proiect, în special dacă următoarele alegeri prezidențiale vor fi câștigate de liderul Frontului Național, Marine Le Pen. O situație în care garanțiile de securitate ale SUA sunt văzute ca nesigure, în timp ce costurile unui program nuclear nu sunt prohibitivi, ar putea duce la prăbușirea completă a sistemului de neproliferare nucleară.
În prezent, este dificil de anticipat dacă, în cazul în care Ucraina va adera la UE, descurajarea nucleară franceză se va extinde și asupra acestei țări. Cu toate acestea, prezența contingentelor militare franceze și britanice în Ucraina ar putea constitui un factor suplimentar de descurajare.
În ceea ce privește Regatul Unit, programul său nuclear și capacitatea de descurajare sunt strâns legate de Statele Unite. În Germania, discuțiile despre achiziționarea de arme nucleare proprii sunt marginale, deși țara ar putea teoretic să implementeze un program nuclear independent. O situație similară se observă și în Suedia.
În Polonia, tema deținerii de arme nucleare proprii a început să fie discutată la un nivel politic înalt, însă industria nucleară a Poloniei este subdezvoltată, neavând centrale nucleare proprii. Deocamdată, Polonia manifestă intenții de a se alătura misiunii nucleare extinse a SUA sau Franței, devenind o țară gazdă pentru forțele lor de descurajare.
Un scenariu în care Uniunea Europeană să dezvolte propriul program de arme nucleare pare puțin probabil, cel puțin pe termen scurt și mediu.
