Explorarea Ordonanței ce Reglementează Infrastructura Combustibililor Alternativi
Ordonanța de urgență adoptată de Guvern pentru dezvoltarea infrastructurii de combustibili alternativi stabilește un cadru necesar pentru România în vederea dezvoltării stațiilor de încărcare și alimentare, esențiale pentru transportul viitorului. Potrivit specialiștilor, acest act normativ este necesar pentru aplicarea unui regulament european deja obligatoriu, pentru accesarea finanțărilor disponibile și pentru menținerea competitivității transportatorilor români într-o piață europeană în care reducerea emisiilor devine o condiție economică, nu doar una de mediu.
Adoptarea ordonanței reprezintă un pas important în vederea alinierii României la cerințele europene din domeniul transporturilor și energiei. Deși ordonanța nu modifică direct costurile de deplasare sau modul în care se circulă în prezent, aceasta stabilește cadrul administrativ necesar pentru a permite investițiile în infrastructură la scară largă.
Actul normativ se bazează pe Regulamentul (UE) 2023/1804 privind infrastructura pentru combustibili alternativi (AFIR), care impune standarde și termene clare pentru dezvoltarea stațiilor de încărcare electrică, infrastructurii pentru hidrogen și a altor soluții de alimentare cu emisii reduse. România a avut obligația de a stabili mecanismele interne de implementare, iar ordonanța adoptată pe 13 februarie face exact acest lucru, definind atribuțiile instituțiilor, modul de coordonare, obligațiile operatorilor și mecanismele de monitorizare.
Aspecte administrative și de implementare
Expertul în energie, Alexandru Ciocan, subliniază că ordonanța trebuie privită ca un instrument de aplicare administrativă a unui cadru european deja stabilit. Acesta fixează un cadru instituțional și o serie de reguli de operare pentru a pune în aplicare regulamentul elaborat la Bruxelles. Regulamentul devine aplicabil în mod direct începând cu aprilie 2025, iar statele membre trebuie să își adapteze cadrul administrativ și legislativ până la această dată pentru a asigura aplicarea efectivă a dispozițiilor sale.
Comisia Europeană monitorizează implementarea, ceea ce explică urgența adoptării actului normativ. Fără acest cadru, România riscă să rămână blocată între obiectivele asumate și lipsa instrumentelor de aplicare. Ordonanța introduce un mecanism de cooperare între instituții, responsabilități clare și posibilitatea aplicării de sancțiuni în cazul nerespectării obligațiilor. Coordonarea se va realiza prin Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă.
Impactul asupra cetățenilor și transportatorilor
Efectele ordonanței vor apărea treptat, având ca scop principal creșterea densității infrastructurii de încărcare și standardizarea acesteia, pentru ca stațiile să poată fi utilizate mai ușor și de mai multe tipuri de vehicule. Cele trei direcții urmărite sunt extinderea rețelei de stații pe coridoarele intens circulate, standardizarea infrastructurii și creșterea transparenței privind disponibilitatea punctelor de alimentare, toate acestea având ca obiectiv reducerea „anxietății de autonomie” în adopția vehiculelor electrice.
România pornește de la un decalaj semnificativ, având aproximativ 5.700 de puncte de încărcare, cu obiective asumate de aproximativ 22.400 până în 2026 și 30.000 până în 2030. Efectele vor fi vizibile în special pe autostrăzi și drumuri naționale, însă zonele urbane dense ar putea rămâne mai lent conectate.
Considerații economice
Sectorul transporturilor reprezintă o parte importantă a economiei românești, iar noile cerințe europene transformă reducerea emisiilor într-un criteriu economic. Vlad Stoicescu, președintele Asociației Române pentru Combustibili Sustenabili (ACS), afirmă că infrastructura pentru combustibili alternativi devine o condiție de competitivitate. Transportatorii de persoane și mărfuri au nevoie ca această infrastructură să existe, pentru a răspunde cerințelor clienților externi privind emisiile de gaze cu efect de seră.
Fără facilități de alimentare în România, transportatorii ar fi nevoiți să alimenteze în alte state, ceea ce ar reduce competitivitatea firmelor locale. De asemenea, existența infrastructurii permite accesul la programe europene de modernizare a flotelor și la finanțări pentru tehnologii cu emisii reduse.
Tranziția către soluții mixte
Noua abordare europeană se concentrează pe un mix de soluții, incluzând electrificarea, hidrogenul, gazele naturale comprimate sau lichefiate și biocombustibilii. Regulamentul deschide accesul la mecanisme europene de finanțare dedicate infrastructurii, creând oportunități pentru dezvoltarea unor piețe noi, precum biometanul și hidrogenul regenerabil.
Ordonanța are și o miză financiară importantă, stabilind obligații minime pentru state și având impact asupra proiectelor de infrastructură finanțate din PNRR și fonduri structurale, cum ar fi extinderea stațiilor de încărcare rapidă și ultrarapidă pe autostrăzi.
Provocările dezvoltării infrastructurii
Experții subliniază că infrastructura și vehiculele trebuie să se dezvolte simultan. Fără stații, companiile nu investesc în vehicule, iar fără vehicule, investițiile în infrastructură sunt greu de justificat economic. Ordonanța încearcă să depășească acest blocaj prin stabilirea unor obligații clare și deschiderea accesului la finanțare, însă ritmul real al schimbării va depinde de capacitatea instituțiilor și a sectorului privat de a transforma cadrul legislativ în proiecte concrete.
În concluzie, ordonanța nu produce efecte imediate, dar marchează o schimbare de direcție, aliniind România la calendarul european de decarbonizare a transporturilor. Aceasta creează condiții pentru investiții și asigură competitivitatea transportului românesc într-o piață europeană în care emisiile devin un criteriu economic tot mai important.
