Diplomație în criză: Polonia își manifestă dezacordul cu privire la lipsa sa din negocierile de pace pentru Ucraina
Când liderii din Marea Britanie, Franţa, Germania şi Ucraina s-au reunit la Londra săptămâna aceasta pentru a-şi alinia poziţiile cu privire la presiunea urgentă a Washingtonului pentru un acord de pace în Ucraina, Polonia nu se afla pe lista invitaţilor. Aceasta a fost a doua excludere în tot atâtea luni, după ce Varşovia a ratat invitaţia la un summit de pace crucial, la Geneva, pe 23 noiembrie.
În calitate de membru important al NATO, Polonia este furioasă că a fost marginalizată din punct de vedere diplomatic în discuţiile despre un potenţial acord de pace în Ucraina. Excluderea Poloniei de la masa negocierilor este o lovitură dură pentru o ţară care a adoptat una dintre cele mai active poziţii din UE cu privire la Ucraina. Tabăra dreaptei naţionaliste din jurul preşedintelui Karol Nawrocki l-a învinuit pe premierul liberal Donald Tusk pentru acest eşec. „Absenţa Poloniei la Londra este încă un exemplu al incompetenţei lui Donald Tusk”, a declarat furios Marek Pęk, senator din partidul naţionalist Lege şi Justiţie, numindu-l pe Tusk „un politician de rang secund în Europa”.
Motivele frustrării poloneze sunt evidente. Polonia nu numai că găzduieşte un milion de refugiaţi ucraineni şi acţionează ca principal centru de aprovizionare pentru Ucraina, dar Varşovia joacă şi un rol esenţial în a presa Europa să se reînarmeze. Polonia este ţara cu cele mai mari cheltuieli pe cap de locuitor pentru apărare din NATO şi doreşte să-şi dubleze efectivele militare, deja cele mai mari din alianţă, la 500.000 de soldaţi.
Premierul Tusk a exprimat, de asemenea, o oarecare frustrare faţă de exilarea Poloniei la marginea scenei diplomatice. După întâlnirea de la Geneva, el a cerut să fie inclus în comunicatul comun european, o cerere menită să salveze aparenţele, care, potrivit comentatorilor de la Varşovia, nu a făcut decât să sublinieze absenţa Poloniei. La Berlin, Tusk a încercat să dezamorseze situaţia jenantă printr-o notă de ironie, spunând că „nu toată lumea din Washington – şi cu siguranţă nimeni de la Moscova – şi-ar dori ca Polonia să fie prezentă peste tot”. El a caracterizat excluderea ca fiind „un compliment”.
Guvernul polonez insistă că nu s-a întâmplat nimic neobişnuit la Londra. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Adam Szłapka, a declarat că formatul reuniunii a fost propus de prim-ministrul britanic Keir Starmer, adăugând că „există zeci de astfel de formate, care se schimbă constant”. Szłapka a subliniat că Polonia „rămâne pe deplin angajată” în discuţii, menţionând că ministrul de externe Radosław Sikorski a participat la o convorbire telefonică cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski după întâlnire.
Oficialii polonezi subliniază că nu există negocieri de pace reale cu Rusia, cel puţin pentru moment. „Acestea sunt instantanee, nu o arhitectură”, a spus un diplomat despre absenţa Varşoviei. „Este prea devreme pentru isterie”, a comentat el, cerând acoperirea anonimatului.
Influenţa Poloniei s-a estompat în ultimii ani. Deşi Polonia a trimis o mare parte din arsenalul său în Ucraina, stocurile de arme din era sovietică sunt epuizate, iar vasta sa campanie de reînarmare nu va elibera nimic din ceea ce poate oferi străinătatea timp de ani de zile. În prezent, Franţa, Germania şi Marea Britanie promit noi sisteme de apărare aeriană, rachete cu rază lungă de acţiune şi sunt dispuse să contribuie cu trupe la orice misiune viitoare de monitorizare în Ucraina. Polonia a exclus deja această posibilitate.
În discuţiile care se concentrează acum pe aplicarea încetării focului şi garanţiile de securitate, sprijinul din trecut contează mai puţin decât resursele mobilizate. Kievul s-a adaptat în consecinţă, iar preşedintele Zelenski se bazează acum pe capitalele care pot aduce ceva nou la masa negocierilor. Fostul prim-ministru Leszek Miller a afirmat: „Americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor, Kievul nu ne vrea – atunci cine ne vrea?”.
Fostul preşedinte Bronisław Komorowski a susţinut că absenţa Poloniei reflectă realităţile geopolitice, nu un eşec diplomatic. Londra a reunit „cele trei ţări europene cele mai puternice” din punct de vedere politic, militar şi economic, cele care contribuie cel mai mult la efortul de război al Ucrainei. Polonia, a adăugat el, „este pur şi simplu mai slabă”.
Coabitarea incomodă dintre Tusk și Nawrocki nu ajută. Tusk se concentrează pe coordonarea europeană, în timp ce Nawrocki își întărește influența în politica externă, călătorind la Washington și cultivând contacte cu administrația lui Donald Trump. Criticile reciproce dintre cele două părți sunt frecvente, Tusk amintindu-i lui Nawrocki că politica externă este încredințată guvernului.
Oficialii recunosc că un canal de comunicare cu Washingtonul este important și, deocamdată, Nawrocki îl are. Consilierul său principal pentru politică externă, Jacek Saryusz-Wolski, a subliniat că Trump nu se va întâlni niciodată cu Tusk, ci cu preşedintele. Aceasta îi conferă lui Nawrocki o influenţă pe care Tusk nu o poate egala. În absenţa unei voci cu statut înalt, Polonia riscă să accepte compromisuri dictate de alte capitale.
