Dezvăluiri despre Războiul de Narațiuni: De ce națiunile musulmane s-au distanțat de Iran, văzut ca „inima problemelor”
Condamnări rapide au venit din lumea musulmană, criticând Israelul pentru bombardarea Iranului. Emiratele Arabe Unite au criticat Israelul „în termenii cei mai duri”, Iordania s-a pronunțat împotriva atacurilor israeliene care „amenință stabilitatea regională”, Arabia Saudită a denunțat „agresiunile israeliene flagrante”, iar Turcia a susținut „încetarea banditismului Israelului”. Diverse grupuri diplomatice musulmane, inclusiv Organizația Cooperării Islamice (OIC), au cerut „acțiuni internaționale” împotriva statului evreu. Totuși, sub această retorică a „unității musulmane” se află interesele în continuă evoluție ale multora dintre aceste state, care astăzi se aliniază cu Israelul.
Animozitatea între sunniți și șiiți avantajează Israelul. În imediata vecinătate a Israelului, oficialii libanezi blochează Hezbollah, o forță jihadistă iraniană epuizată, să ia măsuri împotriva Israelului. În timp ce Siria, condusă de Ahmed al-Sharaa, negociază un acord de pace pentru a recunoaște Israelul și a permite utilizarea teritoriului sirian pentru a bloca atacurile iraniene, Iordania interceptează direct rachete iraniene. Acest lucru este similar cu doborârea dronelor de anul trecut, parte a unei coaliții militare regionale din care fac parte Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care au furnizat informații cheie împotriva Iranului. Se pare că Turcia avea cunoștință anterioară despre atacurile israeliene asupra Iranului.
Statele sunnite din Golf au văzut Iranul șiit ca o amenințare imperială în regiune de la preluarea puterii de către clericii iranieni în urma revoluției din 1979. Acestea acuză Iranul că susține revoltele șiite împotriva conducătorilor sunniți din țări precum Bahrain și că încurajează milițiile din Irak și Yemen să aspire la propulsarea regimurilor șiite. Statele sunnite, conduse de Arabia Saudită, au folosit intermediari jihadiști pentru a exploata liniile de falie sunnite-șiite și a zădărnici planurile iraniene pentru a-și menține hegemonia regională. Riadul a formulat o alianță militară a statelor sunnite, Coaliția Islamică Militară Antiteroristă, care vizează Iranul și aliații săi șiiți.
În timp ce diviziunea sectariană sunnită-șiită are o vechime de 14 secole, antagonismul a devenit și mai acut în contextul amenințării moderne a bombei nucleare. Statele din Golf au fost îngrozite de perspectiva ca Iranul să dezvolte o armă nucleară. Arabia Saudită a condamnat în repetate rânduri acordul nuclear din 2015 între SUA și Iran și a îndemnat alte țări cu majoritate musulmană să respingă „terorismul iranian”. Recent, ministrul saudit al Apărării a avertizat Iranul să accepte o nouă ofertă de acord nuclear din partea SUA sau să se confrunte cu atacuri israeliene, care au avut loc la scurt timp după avertisment.
Statele din Golf care își normalizează relațiile cu Israelul fac acest lucru ca parte a eforturilor de modernizare. Acestea doresc să evite legile și codurile islamice violente, din care a provenit anterior retorica antisemită împotriva statului evreu. Această mișcare este esențială pentru diversificarea economiilor lor petroliere, care necesită stabilitate regională pentru a atrage investiții globale. Deși Iranul, afectat de sancțiuni, ar putea câștiga financiar prin adoptarea moderației și a păcii în regiune, nu are o monarhie care să anuleze decenii de propagare a islamului radical și a militantismului jihadist.
Dacă regimul iranian va dispărea, ideal ar fi să fie răsturnat de iranieni, care au trăit sub brutalitățile sale timp de aproape o jumătate de secol. Deși există temeri în rândul populației iraniene că războiul ar putea provoca distrugeri similare cu cele din Gaza, milioane de musulmani din întreaga regiune au suferit din cauza Iranului și a milițiilor sale și ar sărbători dispariția conducătorilor clerici iranieni, chiar dacă Israelul ar executa lovitura finală. Statele din Golf, conduse de Arabia Saudită, au început să se prezinte ca salvatorii acestor musulmani după atacurile israeliene, pe care le condamnă oficial.
Arabia Saudită s-a distanțat de planurile sale împotriva Iranului prin normalizarea relațiilor cu Teheranul, după un acord mediat de China în 2023, după șapte ani de ruptură. Acest lucru i-a permis Riadului să se prezinte ca mediator în discuțiile nucleare ale Iranului cu SUA, în timp ce transmite pe ascuns amenințări israeliene împotriva Teheranului și continuă să informeze Washingtonul despre intenția sa de a achiziționa arme nucleare. La fel ca Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Turcia au propriile planuri de a conduce lumea musulmană, odată ce Iranul, singurul pretendent non-sunnit, este marginalizat. Aceste state au nevoie ca Israelul să elimine regimul iranian pentru a nu înstrăina complet populațiile șiite, iar ostilitatea publică față de Israel va continua să crească în aceste țări, pe măsură ce acestea celebrează în tăcere cuceririle statului evreu.
