Delfinul: Îndrumătorul Spiritelor în Antichitatea Tomitană
Descoperirile arheologice din bătrânul Tomis continuă să ne surprindă! Legende și povești străvechi plutesc încă peste orașul de la malul mării, păstrând vie o istorie impresionantă și cu o greutate culturală incontestabilă. Astăzi abordăm un subiect extrem de interesant: delfinii. Aceste mamifere încântătoare au reprezentat în Antichitate un simbol psihopompic, o creatură cu valențe mistice, cel mai probabil folosită în ritualuri.
Delfinul ocupa un loc special în Antichitatea tomitană, fiind considerat un ghid al sufletelor către lumea de dincolo. Aceasta explică absența oaselor de delfini în descoperirile arheologice, deoarece erau animale protejate și asociate ritualurilor sacre. Plinius descria delfinul ca având o natură de mijloc, între sălbatic și domestic, fiind iubitor de muzică și prietenos cu oamenii. De asemenea, delfinii înotau adesea alături de ambarcațiuni, jucându-se și întrecându-se cu acestea.
Autorii antici, precum Herodot, Aristotel și Plinius, au observat comportamentul și anatomia delfinilor, recunoscându-i ca mamifere, nu pești. Delfinii apar frecvent în artefacte din Dobrogea, inclusiv statuete, opaițe și mozaicuri, iar simbolul lor persistă și în cultura modernă, fiind prezent pe stema Constanței.
Legendele care dăinuie în jurul delfinilor din Antichitate
Una dintre cele mai frumoase legende este cea a lui Arion, celebrul cântăreț din Antichitate. Aflat pe mare, cu bogățiile câștigate din concerte, Arion a fost ținta hoților, care i-au cerut să aleagă între moarte sau a se arunca peste bord. Cerând să cânte o ultimă dată, Arion a atras delfini care l-au salvat, ducându-l în siguranță la țărm. După ce a dezvăluit adevărul regelui, hoții au fost pedepsiți.
Legendele antice subliniază relația extraordinară dintre om și delfin, includând povești despre tineri purtați de delfini de pe un țărm pe altul. De obicei, aceste legende aveau o parte tragică, precum sacrificiul delfinului după moartea prietenului său. De asemenea, zeița Thetis este menționată în legende că a fost ajutată de delfini să ajungă la țărm cu Ahile în brațe.
Anticii au observat și comportamentul delfinilor, descriind modul în care aceștia își protejau puii și colaborau cu oamenii la pescuit, adunând bancurile de pești către plase. Există legende care spun că delfinii erau dresați să ajute la pescuit, aducând peștii fără supraveghere umană.
Absența oaselor de delfini în descoperirile arheologice
Interesant este că în descoperirile arheologice locale nu s-au găsit oase de delfini. Unii autori antici considerau delfinii animale preferate ale zeilor, de aceea nu puteau fi uciși. Părți ale delfinilor erau folosite în ritualuri, amulete și medicină, ceea ce explică absența resturilor arheologice.
În restul Imperiului Roman, delfinul apare frecvent în artă: în mozaicuri, fresce și pavimente, inclusiv la Pompei, întărind ideea că delfinul era un simbol universal al Antichității, nu doar al zonei Tomisului. Aceasta demonstrează că delfinul este un simbol cu o semnificație profundă, ce dăinuie din Antichitate până în prezent.
