De ce factura noastră la energie ne ia mai mult decât ar trebui
Facturile la energie electrică și gaze pe care le plătim lunar nu reflectă doar consumul din priză sau de la aragaz. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, doar o parte din banii plătiți reprezintă energia efectiv utilizată. Restul se duc către transportul și distribuția ei, taxe și contribuții impuse de stat, precum și costurile administrative și profitul furnizorului. Astfel, mai puțin de jumătate din sumă acoperă consumul real, diferența finanțând întregul lanț care face posibilă alimentarea locuințelor.
Componentele facturii la energie
Costul energiei utilizate
Prima componentă, cea mai intuitivă pentru consumatori, este costul energiei efectiv utilizate în locuință. Acesta reflectă prețul electricității sau gazului natural cumpărat de furnizor și livrat către clienți. În cazul energiei electrice, prețul acoperă producția electricității, fie că provine din hidrocentrale, centrale nucleare, parcuri eoliene sau solare, dar și costurile energiei importate atunci când România nu produce suficient. De asemenea, include energia achiziționată în perioadele de vârf de consum, când prețurile cresc.
Transportul energiei
A doua componentă importantă a facturii este tariful de transport, care reprezintă costul deplasării energiei de la producători sau importatori până la zonele mari de consum. Pentru energia electrică, transportul se realizează prin linii de înaltă tensiune, iar în cazul gazelor naturale, prin conducte magistrale. Tarifele de transport sunt reglementate de Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE).
Distribuția energiei
Distribuția este rețeaua de străzi care face legătura între „poarta orașului” și casa consumatorului. Întreținerea acestei infrastructuri implică investiții constante, reparații și extinderi de rețea. La fel ca în cazul transportului, tarifele de distribuție sunt reglementate de ANRE și sunt incluse în orice factură.
Taxe și contribuții impuse de stat
O parte importantă din suma plătită reprezintă taxe și contribuții stabilite prin legislația națională. În factura de energie electrică regăsim acciza, o taxă aplicată consumului casnic, dar care nu se aplică la gazele naturale, precum și certificatele verzi, care sprijină producția de energie regenerabilă. De asemenea, consumatorii plătesc contribuția pentru cogenerare, ce susține producția eficientă de energie.
Costurile administrative și profitul furnizorului
Ultima componentă a facturii reprezintă costurile operaționale ale furnizorului, inclusiv emiterea și gestionarea facturilor, funcționarea serviciilor pentru clienți și întreținerea sistemelor informatice. Furnizorul își include și marja de profit, care reprezintă o parte mică din suma totală.
Structura facturii în practică
În cazul gazelor naturale, pentru un consumator casnic din București, doar jumătate din suma plătită reprezintă gazul efectiv consumat. Dintr-o factură de 500 de lei, aproximativ 260 de lei acoperă costul gazului marfă, 132 de lei sunt tarifele de transport și distribuție, 87 de lei sunt taxe, iar 21 de lei acoperă costurile administrative și profitul furnizorului.
În cazul energiei electrice, dintr-o factură de 500 de lei, consumatorii plătesc între 195 și 228 de lei pentru energia propriu-zisă, iar tarifele de transport și distribuție însumează 116 lei. Taxele și obligațiile impuse de stat adaugă încă 106–119 lei, iar furnizorul reține între 7 și 52 de lei pentru costuri administrative și profit. Astfel, doar aproximativ 200 de lei reflectă consumul real de energie electrică.
