Curtea Constituțională răstoarnă decizia Înaltei Curți de Justiție, influențând validitatea autorizațiilor de construire
La data de 11 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 10, prin care a stabilit că o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte și asupra actelor administrative individuale emise în temeiul actului inițial, dacă acestea sunt contestate într-o cauză aflată în curs de soluționare. Această decizie a fost generată de anularea unor norme metodologice fiscale aprobate printr-un ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și efectul acestei anulări asupra unei decizii de impunere, contestate ulterior în instanță.
Decizia 10 s-a bazat pe articolul 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stipulează că o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte doar pentru viitor, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial. Înalta Curte a decis că orice act administrativ individual emis în baza actului administrativ cu caracter normativ anulat trebuie invalidat de plano.
Efectele Deciziei 10 au început să fie invocate recent, în contextul anulării unor planuri urbanistice zonale (PUZ) în Municipiul București. Diverse entități au contestat autorizațiile de construire (AC) emise în baza acestor PUZ-uri. Aceste contestații au generat un grad ridicat de incertitudine pe piața imobiliară, dezvoltatorii temându-se că autorizațiile lor valabile ar putea fi contestate, ceea ce ar putea duce la suspendarea lucrărilor de construcție sau chiar la imposibilitatea de a valorifica investițiile realizate.
Prin Decizia nr. 208 din 9 aprilie 2025, Curtea Constituțională a României a declarat că interpretarea dată de Înalta Curte prin Decizia 10 este neconstituțională. Curtea a subliniat că această interpretare oferă o soluție absolută și lipsită de nuanțare, afectând actul de justiție. Instanțele competente trebuie să analizeze cazul de la caz la caz, evaluând toate circumstanțele relevante.
Curtea Constituțională a argumentat că legalitatea unui act administrativ individual trebuie analizată în funcție de dispozițiile legale aplicabile la momentul emiterii sale. Interpretarea dată de Înalta Curte ar putea afecta securitatea juridică a actelor și a raporturilor juridice, punând sub semnul întrebării prezumția că acestea sunt emise legal de autoritățile competente. Aceasta a subliniat că securitatea actelor și raporturilor juridice trebuie să fie un element fundamental al statului de drept.
De asemenea, Curtea a evidențiat că asimilarea efectelor excepției de neconstituționalitate cu cele ale nulității unui act administrativ încalcă principiul neretroactivității, iar nulitatea unui act administrativ nu ar trebui să fie determinată de cauze ulterioare emiterii acestuia.
Decizia Curții Constituționale pare să creeze un cadru mai sigur și mai previzibil în aplicarea actelor administrative, contribuind astfel la stabilitatea pieței imobiliare, atât pentru investitorii naționali, cât și pentru cei internaționali care operează în România.
