Cum se desemnează prim-ministrul în România și ce consecințe apar în cazul unui candidat respins?
Conform Constituției României, președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, după consultarea partidului care deține majoritatea absolută în Parlament sau, în lipsa acesteia, a tuturor formațiunilor politice parlamentare. Această desemnare are rolul de a forma un Guvern capabil să obțină sprijinul necesar din partea Parlamentului pentru exercitarea atribuțiilor executive ale statului.
După validarea rezultatelor alegerilor prezidențiale și depunerea jurământului de către noul președinte, acesta convoacă partidele politice la consultări și nominalizează un candidat pentru funcția de prim-ministru. De exemplu, Nicușor Dan a declarat intenția de a-l propune pe Ilie Bolojan pentru această funcție, însă componența viitorului Guvern rămâne incertă.
Procedura de numire a primului ministru
Cetățenii aleg membrii Parlamentului, respectiv ai Camerei Deputaților și Senatului. Rezultatul alegerilor determină componența politică a Parlamentului și, implicit, ce partid sau coaliție poate forma o majoritate. Președintele consultă partidul cu majoritate absolută (peste 50% din mandate) sau toate partidele parlamentare, dacă nu există o majoritate clară. Candidatul propus, de regulă liderul partidului majoritar sau o persoană agreată de o coaliție parlamentară, se prezintă în plenul reunit al Parlamentului pentru a obține votul de încredere.
Pentru a deveni prim-ministru, candidatul trebuie să obțină majoritatea voturilor parlamentarilor (50%+1 din totalul deputaților și senatorilor).
Ce se întâmplă dacă un candidat propus nu primește votul de încredere
În cazul în care un candidat desemnat pentru funcția de prim-ministru nu obține votul de încredere din partea Parlamentului, programul de guvernare și componența Guvernului propus sunt respinse. Președintele României are obligația de a desemna un nou candidat, după noi consultări cu partidele politice reprezentate în Parlament.
Conform Articolului 89 din Constituție, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, președintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Dizolvarea Parlamentului implică demiterea acestuia, astfel încât mandatul membrilor să înceteze și să fie necesare noi alegeri. Într-un an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată, cu excepția ultimelor 6 luni ale mandatului președintelui și în timpul stării de mobilizare, război, asediu sau urgență.
Atribuțiile prim-ministrului României
Prim-ministrul României joacă un rol esențial în structura instituțională a statului, fiind șeful Guvernului și principalul coordonator al politicilor executive. Funcția sa este reglementată de Constituția României și de alte acte normative care stabilesc atribuțiile și responsabilitățile specifice.
Prim-ministrul coordonează activitatea Guvernului și asigură aplicarea politicilor publice în conformitate cu programul de guvernare aprobat de Parlament. De asemenea, are obligația de a respecta atribuțiile legale ale fiecărui ministru și de a garanta coerența acțiunii guvernamentale.
Prim-ministrul prezintă în fața Parlamentului rapoarte, informări și declarații politice cu privire la activitatea Guvernului, acestea fiind supuse dezbaterii cu prioritate.
Adoptarea actelor normative
Prim-ministrul, împreună cu ministrul responsabil de un anumit domeniu, poate semna hotărâri și ordonanțe ale Guvernului, care intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României. Guvernul are competența de a emite două tipuri de ordonanțe:
- Ordonanțele simple: adoptate în baza unei legi de abilitare, de obicei în perioada vacanței parlamentare, și care trebuie ulterior aprobate de Parlament;
- Ordonanțele de urgență: emise în situații excepționale, care produc efecte imediat după publicare și trebuie prezentate Parlamentului spre aprobat în cel mai scurt termen posibil.
În cazul în care Parlamentul nu aprobă o ordonanță în termen de 30 de zile, aceasta își încetează aplicabilitatea. Spre deosebire de ordonanțele simple, ordonanțele de urgență nu pot modifica legi constituționale și nu pot afecta organizarea fundamentală a statului sau drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
Deși nu este o cerință legală, prim-ministrul este, în general, și liderul partidului politic sau al coaliției care deține majoritatea în Parlament și care oferă sprijin politic Guvernului.
