Cum o alegere administrativă a transformat destinul Dubaiului și a influențat istoria Golfului Persic
În prima parte a secolului XX, aproape o treime din Peninsula Arabică era administrată ca parte a Indiei Britanice. De la Aden până în Kuweit, numeroase protectorate arabe erau guvernate de Serviciul Politic Indian de la Delhi, fiind apărate de trupele indiene și răspunzând în fața guvernatorului general al Indiei. Sultanul Omanului, educat în Rajasthan, vorbea mai bine urdu decât arabă, iar soldații statului Qu’aiti, care acum reprezintă estul Yemenului, purtau uniforme din Hyderabad. Lord Curzon, unul dintre guvernatorii generali ai Indiei, considera că Omanul ar trebui să fie tratat ca parte a Imperiului Indian. Pașapoartele indiene erau emise chiar și pentru locuitorii orașului Aden, care funcționa ca cel mai vestic port al Indiei, administrat ca parte a Provinciei Bombay. În timpul vizitei lui Mahatma Gandhi la Aden în 1931, mulți dintre tinerii arabi se identificau ca naționaliști indieni. Totuși, puțini britanici sau indieni erau conștienți de includerea Peninsulei Arabe în India Britanică.
În anii ’20, politicile au început să se schimbe, iar naționaliștii indieni au început să perceapă India ca un spațiu cultural asociat cu epopeea Mahabharata, nu doar ca o formă de guvernare imperială. Britanicii au profitat de acest moment pentru a redesena granițele. Pe 1 aprilie 1937, a fost adoptată prima partiție imperială, iar Aden a fost separat de India. Regele George al VI-lea a transmis că această asociere politică cu Imperiul Indian va fi ruptă, iar Aden va face parte din Imperiul Colonial. Teritoriile arabe au rămas sub conducerea Guvernului Indiei timp de încă un deceniu. Oficialii britanici au discutat despre posibilitatea ca India sau Pakistan să conducă Golful Persic după câștigarea independenței, dar puțin interes a fost manifestat de guvernul Indian pentru această regiune.
Astfel, statele arabe din Golful Persic au fost separate de India pe 1 aprilie 1947, la câteva luni înainte ca India Britanică să fie împărțită în India și Pakistan, care au devenit apoi independente. Când oficialii indieni și pakistanezi au început să integreze teritoriile autonome din subcontinentul indian în noile națiuni, statele arabe lipseau de pe listă, iar nimeni nu s-a plâns de acest lucru. Peste 75 de ani, importanța acestei tranziții nu a fost pe deplin înțeleasă în India sau în Golful Persic. Fără acest transfer administrativ, statele arabe din regiune ar fi putut deveni parte din India sau Pakistan, așa cum s-a întâmplat cu alte state princiare.
Dintre toate identitățile naționale apărute după colapsul Indiei Britanice, statele din Golful Persic au reușit cel mai bine să șteargă legătura istorică cu Delhi. Miturile despre o suveranitate antică sunt esențiale pentru menținerea acestor monarhii, însă amintirile persistă, în special cele legate de inversarea relațiilor sociale. În trecut, indienii din Golful Persic făceau parte dintr-o clasă privilegiată, în timp ce mulți localnici erau considerați „servitori”. Acum, rolurile s-au inversat.
Dubaiul, care era cândva un avanpost neînsemnat al Imperiului Indian, s-a transformat în centrul strălucitor al noului Orient Mijlociu. Puțini dintre milioanele de indieni și pakistanezi care trăiesc acum în Golful Persic știu că a existat o lume în care India sau Pakistan ar fi putut moșteni această regiune bogată în petrol. O decizie birocratică luată pe ascuns, în ultimele zile ale unui vast imperiu, a rupt această legătură, de care astăzi puțini își mai amintesc.
