Cruzimea războiului: Cum o expoziție a stârnit un val de controverse în Polonia
Istoricii estimează că până la 450.000 de cetățeni din a doua Republică Poloneză (1918-1939) au luptat de partea Wehrmachtului, armata Germaniei naziste, număr mai mare decât polonezii care au format mișcarea de rezistență din teritoriile ocupate. Această realitate dureroasă este subiectul unei expoziții extrem de controversate la Muzeul Gdansk, care abordează recrutarea forțată a polonezilor în armata germană. Expoziția a generat un val de proteste din partea conservatorilor și naționaliștilor care sprijină partidul Lege și Justiție (PiS).
Două fotografii vechi de familie ilustrează această problemă. O femeie cu părul scurt, o fată într-o rochie în dungi și un bărbat în uniformă apar în ambele imagini, dar bărbatul poartă în prima fotografie uniforma Wehrmacht, iar în a doua, uniforma sa a fost alterată pentru a ascunde apartenența sa la armata germană. Expoziția include albume foto, moșteniri de familie și mărturii ale polonezilor care au servit în Wehrmacht, arătând cum o persoană poate fi atât victimă, cât și soldat al unui stat agresor, o discuție esențială pentru formarea identității naționale.
Bărbații polonezi din regiunile anexate de Germania nazistă erau obligați să se înroleze în armata germană, iar cei care refuzau, dezertau sau încercau să se alăture forțelor armate poloneze sau grupurilor de partizani erau condamnați la moarte și trimiși în lagăre de concentrare.
Expoziția a fost criticată de fostul președinte polonez Andrzej Duda și de președintele PiS, Jarosław Kaczyński, care a afirmat că expoziția intitulată „Băieții noștri” sugerează că polonezii poartă o parte din vină pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Duda a numit folosirea cuvântului „noștri” în descrierea polonezilor recrutați de Wehrmacht o „provocare morală”. Proteste asociate cu PiS au avut loc în apropierea muzeului, unde expoziția a fost acuzată de pervertirea istoriei și de ștergerea liniilor de demarcație între victime și agresori.
Andreas Kasperski, care a donat fotografia bunicului său în uniforma militară germană, a exprimat temeri pentru siguranța mamei sale, care apare în fotografie, spunând că scandalul legat de expoziție l-a făcut să se teamă de reacțiile extreme ale unor persoane cu opinii foarte patriotice. Muzeul a răspuns criticilor afirmând că se opune evaluărilor superficiale și că expoziția este folosită în scopuri politice.
Asociația Cașubo-Pomeraniană, reprezentând comunitățile de polonezi din Pomerania, a lăudat inițiativa muzeului, afirmând că expoziția este necesară pentru a dezvălui „soarta complexă a locuitorilor care au fost marginalizați de mulți ani în politica oficială de comemorare”.
Controversa legată de expoziția din Gdansk evidențiază diferențele în percepția identității naționale între polonezii din regiunile centrale și cei din zonele de graniță. Profesorul de istorie Cezary Obracht-Prondzynski a subliniat că identitatea poloneză în regiunile de graniță este mai complexă și fragilă, având rădăcini în modificările teritoriale post-război și în diversitatea culturală a acestor regiuni. „Avem dreptul la propria noastră istorie, la memoria noastră, la nuanță și detalii?” a întrebat profesorul, subliniind importanța deschiderii în discuțiile despre istorie și identitate.
