Critici dure din partea fiicei lui Alec Baldwin și Kim Basinger: Narcisism și dependență de substanțe
Ireland Baldwin, fiica actorului Alec Baldwin și a actriței Kim Basinger, a lansat acuzații severe la adresa părinților ei. Într-o postare publicată pe platforma Substack, intitulată „30, Flirty, and Surviving”, ea a descris cum a crescut „cu părinți narcisiști și toxici” și a discutat despre anii de singurătate și relațiile disfuncționale care i-au marcat copilăria.
Cu doar câteva zile înainte de a împlini 30 de ani, pe 23 octombrie, Ireland a făcut o confesiune sinceră despre trecutul ei complicat, explicând că a intrat în anii 30 „cu mult mai puțină greutate pe umeri”. Ea a menționat că povara era reprezentată de necesitatea de a avea în viața ei oameni narcisiști, instabili și dependenți de droguri, pe care îi considera esențiali.
Deși nu l-a numit direct, referința la tatăl ei, Alec Baldwin, este evidentă, având în vedere conflictele publice anterioare. Cel mai cunoscut episod a avut loc în 2007, când o înregistrare audio în care actorul o insulta a devenit virală, afectând profund tinerețea Irlandei.
Ireland a descris anii copilăriei ca fiind marcați de lipsuri afective, menționând că a crescut fără doi părinți acasă și fără frați. Singurătatea a determinat-o să caute constant aprobarea unor persoane pe care acum le consideră toxice. „Lauda lor însemna totul pentru mine. Dar nimic nu a fost mai eliberator decât momentul în care am realizat cât de nocivi sunt”, a spus ea.
În prezent, Ireland este mama unei fetițe pe nume Holland, pe care o are cu muzicianul RAC. În postare, ea a exprimat dorința de a rupe cercul disfuncționalității familiale, afirmând că „fiica mea nu are nevoie să cunoască aceste persoane” și că vrea să-i arate ce înseamnă cu adevărat dragostea.
Ireland a mai dezvăluit că, în timpul sarcinii, s-a simțit singură și că „sarcina e grea”, subliniind dificultatea de a nu avea o familie aproape.
Reflectând asupra ultimului deceniu, plin de provocări și suferință, Ireland a spus: „Zece ani de durere. Zece ani în care nu știam ce fac, dar tot vorbeam.” Ea a adăugat că nu ar trebui să te rușinezi de cine ești cu adevărat și că „nu poți schimba pe nimeni”, subliniind importanța autoacceptării.
În încheiere, Ireland a transmis un mesaj puternic de autoacceptare, repetând „Nu ești grasă” ca parte a unui exercițiu de vindecare și exprimând speranța de a-și găsi comunitatea.
