Decizia CCR privind excluderea companiilor din licitații
Curtea Constituțională a României a stabilit, miercuri, că excluderea unui operator economic dintr-o procedură de achiziție publică exclusiv pe baza unei anchete penale, fără o hotărâre definitivă de condamnare, este neconstituțională. Judecătorii au decis în unanimitate că o astfel de măsură încalcă prezumția de nevinovăție și drepturile fundamentale garantate de Constituție, conform unui comunicat oficial.
Decizia se referă la articolul 81 alineatul (4) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii. Curtea a declarat că acest text de lege permitea eliminarea automată a unei firme din procedura de atribuire a contractelor doar pe baza existenței unei investigații penale.
Sancțiune fără verdict
Curtea a subliniat că legea trata simpla suspiciune ca pe o vinovăție, deși nu exista o decizie definitivă a instanței. Astfel, operatorul economic era sancționat înainte ca justiția să stabilească dacă a comis sau nu o faptă ilegală. Judecătorii au evidențiat că o astfel de abordare contravine principiului egalității în drepturi, având în vedere că firmele aflate în situații similare sunt tratate diferit fără un criteriu obiectiv.
De asemenea, a fost subliniată încălcarea prezumției de nevinovăție, deoarece legea presupunea că simpla existență a unei anchete penale echivalează cu vinovăția.
Probleme de competență
În motivare, Curtea a explicat că textul de lege permitea autorității contractante să judece anticipat dacă firma ar fi săvârșit o abatere profesională gravă, substituindu-se instanței penale sau autorității administrative competente, deși nu avea această competență. Excluderea se realiza automat, fără o analiză individuală a situației și fără a lua în considerare gravitatea faptelor sau eventualele măsuri de remediere, ceea ce face ca măsura să fie disproporționată și lipsită de un fundament obiectiv.
Reiterarea unei hotărâri anterioare
Decizia reia o hotărâre din 2018, când CCR a stabilit că statul nu poate exclude firme din proceduri publice doar pe baza unei anchete penale fără o condamnare definitivă. Judecătorii au menționat că aceleași argumente se aplică și în cazul contractelor de concesiune, având efecte similare asupra firmelor.
CCR a constatat că soluția legislativă din România depășește cadrul stabilit de Directiva 2014/23/UE, care permite excluderea obligatorie doar în cazul unei condamnări definitive. În celelalte situații, trebuie făcută o evaluare clară și motivată. Astfel, legea românească impune o restricție mai severă decât permite legislația europeană.
