România, somată de Comisia Europeană să protejeze siturile Natura 2000
România are la dispoziție două luni pentru a-și proteja și gestiona siturile din rețeaua Natura 2000, ca urmare a avizului motivat transmis de Comisia Europeană pentru nerespectarea Directivei privind habitatele. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În prezent, 169 de situri de importanță comunitară din România nu au fost desemnate încă arii speciale de conservare. De asemenea, măsurile de conservare pentru 10 situri sunt considerate prea generale pentru a asigura o protecție adecvată a habitatelor și speciilor pentru care acestea au fost desemnate.
Comisia Europeană a anunțat că a decis miercuri să trimită un aviz motivat României pentru nerespectarea Directivei privind habitatele (Directiva 92/43/CEE). Conform acestei directive, statele membre trebuie să propună situri de importanță comunitară, care vor deveni parte a rețelei Natura 2000 la nivelul Uniunii Europene.
După aprobarea unui sit de către Comisie, statul membru are la dispoziție șase ani pentru a-l desemna ca arie specială de conservare și pentru a stabili obiective și măsuri de conservare care să mențină sau să readucă speciile și habitatele protejate la un stadiu corespunzător de conservare. Aceste cerințe sunt esențiale pentru gestionarea rețelei Natura 2000 și pentru protejarea biodiversității în întreaga UE.
La 2 iulie 2020, Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere pentru nedesemnarea a 382 de situri de importanță comunitară ca arii speciale de conservare. Comisia a constatat, de asemenea, că România nu a stabilit, pentru aceste situri, obiective detaliate de conservare specifice fiecărui sit. De atunci, România a desemnat 213 arii speciale de conservare, în timp ce 169 de situri sunt încă nedesemnate. În plus, 16 situri nu au obiective de conservare specifice, iar 208 situri au obiective de conservare specifice incomplete.
În consecință, Comisia a decis să emită un aviz motivat adresat României, care are acum la dispoziție două luni pentru a răspunde și a lua măsurile necesare. În caz contrar, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la acest caz.
