Colapsul fulminant al fostului lider economic chinez: Evergrande, titanul imobiliar, a dispărut de pe piața bursieră
Gigantul imobiliar Evergrande a fost delistat de la bursa de valori din Hong Kong, după mai bine de un deceniu și jumătate de când și-a făcut debutul pe piața bursieră. Acest moment marchează o perioadă sumbră „fără cale de întoarcere” pentru ceea ce a fost cândva cea mai mare firmă imobiliară din China, cu o valoare de peste 50 de miliarde de dolari. Prăbușirea sa spectaculoasă a fost provocată de datoriile uriașe rezultate din împrumuturile care i-au alimentat inițial ascensiunea meteorică. Dan Wang, director la firma de consultanță Eurasia Group, a explicat că delistarea este inevitabilă și finală: „Odată delistată, nu mai există cale de întoarcere.”
Evergrande a avut un rol important în criza imobiliară care continuă să afecteze a doua cea mai mare economie din lume. Cu doar câțiva ani în urmă, Grupul Evergrande era considerat un simbol al miracolului economic al Chinei. Fondatorul și președintele companiei, Hui Ka Yan, provenind dintr-o familie din mediul rural, a ajuns în topul Forbes al celor mai bogați oameni din Asia în 2017, având o avere de 45 de miliarde de dolari. În martie 2024, Hui a fost amendat cu 6,5 milioane de dolari și a fost exclus pe viață din investițiile în acțiuni la bursele din China, după ce compania sa și-a supraevaluat veniturile cu 78 de miliarde de dolari. Lichidatorii încearcă acum să recupereze o parte din banii creditorilor prin vânzarea proprietăților personale ale lui Hui.
În momentul colapsului, Evergrande avea aproximativ 1.300 de proiecte în dezvoltare în 280 de orașe din China. Imperiul uriaș al Evergrande includea un producător de mașini electrice și cea mai de succes echipă de fotbal din China, Guangzhou FC, care a fost eliminată din liga de fotbal la începutul acestui an din cauza datoriilor neplătite. Evergrande a fost construit pe baza unor împrumuturi de 300 de miliarde de dolari, fiind dezvoltatorul imobiliar cu cele mai mari datorii din lume. Problemele au început în 2020, când Beijingul a introdus noi reguli limitând sumele pe care marii dezvoltatori le puteau împrumuta.
Noile reglementări au forțat Evergrande să ofere proprietăți la prețuri mult mai reduse pentru a asigura fluxul de numerar necesar supraviețuirii companiei. Neputând să facă plata dobânzilor, firma a intrat în incapacitate de plată pentru o parte din datoria sa externă. După ani de bătălii în justiție, Înalta Curte din Hong Kong a hotărât lichidarea companiei în ianuarie 2024. Criza a șters peste 99% din valoarea acțiunilor companiei la bursă. Lichidatorii au dezvăluit că firma are datorii de 45 de miliarde de dolari și că a reușit să vândă active în valoare de doar 255 de milioane de dolari.
Criza imobiliară a avut un impact devastator asupra economiei Chinei, care se confruntă deja cu probleme majore precum tarifele comerciale impuse de SUA, administrații locale cu datorii mari, cheltuieli reduse de consum, șomaj crescut și o populație îmbătrânită. Experții susțin că prăbușirea Evergrande, împreună cu alte dificultăți întâmpinate de dezvoltatorii imobiliari, a afectat grav economia chineză. Beijingul nu dorește să acorde ajutoare financiare companiilor imobiliare care s-au împrumutat masiv, iar președintele Xi Jinping prioritizează industriile de înaltă tehnologie, precum energia regenerabilă, mașinile electrice și robotica.
Profesorul Shitong Qiao de la Universitatea Duke a evidențiat că „nu cred că China a găsit o alternativă viabilă pentru a-și susține economia la o scară similară”. Criza imobiliară a dus la concedieri în masă și reduceri salariale, iar în ciuda sutelor de miliarde investite de Beijing în economie, creșterea economică s-a stabilizat în jurul valorii de 5% din PIB, o cifră dezamăgitoare comparativ cu creșterea de peste 10% în urmă cu 15 ani.
Mai multe firme imobiliare chineze se confruntă cu perspective sumbre. Goldman Sachs a avertizat în iunie că prețurile proprietăților imobiliare din China vor continua să scadă până în 2027. Potrivit lui Wang, prăbușirea pieței imobiliare din China se va opri în aproximativ doi ani, când cererea va ajunge în sfârșit la nivelul ofertei. Alicia Garcia-Herrero, economist șef al băncii franceze Natixis, este și mai pesimistă, afirmând că „nu există nicio luminiță reală la capătul tunelului”. Beijingul a transmis clar că nu își dorește să acorde ajutoare financiare companiilor imobiliare pentru a evita încurajarea unor practici riscante într-o industrie deja copleșită de datorii.
