Cine deține banii, deține puterea: o explorare a capitalismului modern
Capitalismul a traversat, de-a lungul istoriei, transformări profunde atât în plan spațial, cât și temporal. Centrul activității economice globale s-a mutat în funcție de dinamica puterii politice, inovația financiară și extinderea rețelelor comerciale. La finalul Evului Mediu, acesta era localizat în orașe precum Florența și Bruges, s-a mutat spre Anvers și Veneția în perioada Renașterii, iar în secolul al XVII-lea s-a deplasat în jurul Amsterdamului. Ulterior, Londra a preluat rolul dominant în secolele XVIII și XIX, iar în secolele XX și XXI, centrul de greutate s-a mutat la New York, simbol al capitalismului globalizat. Întrebarea rămâne dacă această poziție va fi menținută sau revendicată de orașe precum Shanghai, Singapore, Delhi sau alte hub-uri emergente din Asia.
Este esențial să recunoaștem că etapa actuală a capitalismului nu este complet fără precedent. În realitate, capitalismul a oscilat permanent între tendințe de integrare globală și episoade de fragmentare economică. Marile descoperiri geografice au marcat începutul unui capitalism comercial – prima formă de mondializare –, urmat de capitalismul industrial, care a atins apogeul între 1860 și 1880, înainte de a fi zdruncinat de conflicte majore, precum cele două războaie mondiale și Marea Criză. Începând cu anii 1970, capitalismul a intrat în faza financiară, dominată de dereglementare și mobilitatea globală a capitalului. Astăzi, pandemia de Covid-19, crizele de mediu și noile riscuri geopolitice ar putea semnala începutul unei noi etape – cea a replierii sistemului global, cu trăsături de de-globalizare.
Internaționalizarea producției și a schimburilor comerciale, impulsionată de liberalizarea barierelor vamale, reprezintă un vector esențial al economiei globale contemporane. De asemenea, ascensiunea monedei și a finanțelor ca forțe dominante ale perioadei actuale este evidentă. Supremația capitalului financiar este atât de pronunțată încât trăim într-o eră definită de influența covârșitoare a banului asupra ordinii mondiale.
Istoria economică globală din a doua jumătate a secolului XX până în prezent poate fi citită ca o succesiune de etape care au condus, prin crize succesive, la instaurarea unui capitalism de tip transnațional. Abandonarea etalonului aur la începutul anilor ‘70, criza datoriilor suverane din anii ‘80, în contextul șocurilor petroliere, și prăbușirea financiară globală din primul deceniu al secolului XXI sunt reperele majore ale acestui parcurs. Înțelegerea dinamicii actuale a economiei mondiale necesită analiza mecanismelor interne ale economiei monetare și rolul central al capitalului financiar în organizarea ordinii globale.
Modelul economic clasic era construit pe existența a doar două categorii de actori: întreprinderile, care produc bunuri și servicii, și gospodăriile, care oferă forță de muncă și consumă rezultatele activității economice. Această schemă organizațională presupune că echilibrul economic se obține prin interacțiunea liberă dintre aceste două entități, fără a acorda un rol esențial monedei în sine. Economia monetară introduce însă un al treilea actor fundamental: instituțiile financiare, în special băncile. Acestea nu mai sunt simple canale de intermediere, ci actori cu un rol activ în generarea și reglarea fluxurilor monetare.
Astfel, economia monetară presupune o triadă funcțională: băncile oferă finanțare întreprinderilor, creând bani prin credit și influențând direct capacitatea de producție a economiei; întreprinderile utilizează aceste resurse pentru a achiziționa bunuri și servicii și pentru a plăti salariile; gospodăriile transformă veniturile din salarii în cerere de consum, susținând activitatea economică, dar pot decide să și economisească, afectând astfel viteza de circulație a banilor. Această arhitectură conceptuală evidențiază faptul că înțelegerea mecanismelor economiei moderne necesită o abordare centrată pe rolul monedei și al intermediarilor financiari.
Repoziționarea monedei aduce însă consecințe asupra distribuției veniturilor. În Statele Unite, venitul median al gospodăriilor a crescut, ajustat pentru inflație, cu doar 17,5% între 2007 și 2024, în timp ce profiturile marilor bănci precum JPMorgan sau Goldman Sachs au atins niveluri comparabile cu PIB-ul unor țări întregi. În România, gospodăriile au cunoscut o creștere reală de aproximativ 67% în aceeași perioadă. Acest contrast evidențiază nu doar diferențe în traiectoria economică, ci și implicațiile structurale ale unui sistem financiar tot mai dominant.
Între 2006 și 2024, capitalizarea de piață a companiilor din indicele S&P 500 a crescut de la 11,25 trilioane USD la aproximativ 51,86 trilioane USD, adică o majorare nominală de 361%. Chiar și după ajustarea pentru inflația cumulată de 58%, creșterea reală a fost de aproximativ 190%, ceea ce sugerează o triplare a valorii companiilor din S&P 500. În contrast, venitul median al gospodăriilor americane a avansat cu doar 17,5% în termeni reali în aceeași perioadă.
Disonanța între performanța piețelor financiare și creșterea modestă a veniturilor reale ale clasei medii ridică semne de întrebare cu privire la distribuția beneficiilor economice și la capacitatea sistemului actual de a genera prosperitate pentru marea masă a populației. Această discrepanță evidențiază importanța unei abordări informate și strategice în investiții. Investitorii de retail trebuie să fie conștienți de faptul că performanța piețelor financiare nu reflectă întotdeauna realitatea economică a majorității populației.
În contextul recent, piețele americane au reacționat la retrogradarea ratingului de credit al SUA de către Moody’s pe 19 mai 2025, invocând preocupări legate de creșterea datoriei publice. Indicii majori au înregistrat creșteri modeste, iar randamentele obligațiunilor au crescut semnificativ, reflectând îngrijorările investitorilor cu privire la stabilitatea fiscală a SUA. Această situație subliniază importanța monitorizării atente a indicatorilor macroeconomici și a politicilor fiscale pentru investitorii de retail.
În concluzie, investitorii individuali ar trebui să acorde o atenție sporită direcțiilor în care se îndreaptă capitalul instituțional, comportamentului băncilor comerciale și evoluției fluxurilor de capital. Utilizarea instrumentelor precum baza de date EDGAR a SEC pentru a analiza deținerile marilor investitori instituționali poate oferi perspective valoroase asupra tendințelor emergente și sectoarelor cu potențial de creștere. Adaptarea strategiilor de investiții la realitățile economiei globale și la mișcările capitalului financiar este crucială pentru navigarea eficientă în peisajul economic actual.
