China își proclamă victoriile în inovațiile nucleare cu ajutorul unui prototip american
Oamenii de ştiinţă chinezi au realizat, în premieră mondială, realimentarea unui reactor nuclear experimental fără a-l opri, conform unor surse citate. Această reușită se bazează pe cercetări inițiate în anii ’50 de Statele Unite, care au fost ulterior abandonate. Designul reactorului folosește sare topită și toriu lichid în loc de uraniu, ceea ce plasează China în fruntea inovațiilor nucleare, conform declarațiilor lui Xu Hongjie, coordonatorul proiectului, la 8 aprilie, în cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe.
Reactoarele cu toriu au fost dezvoltate pentru prima dată în anii ’50 în SUA, dar s-a optat ulterior pentru reactoarele cu uraniu. Această decizie a dus la declasificarea primelor cercetări pe reactoarele cu toriu, pe care oamenii de ştiinţă chinezi le-au utilizat în cadrul acestui proiect. Xu a afirmat că, „SUA au lăsat cercetările făcute în domeniu să fie disponibile public, în aşteptarea unui succesor potrivit. Noi suntem acel succesor.”
Facilitatea în care se află prototipul de reactor pe toriu, care a fost activat în iunie 2024, se află în deşertul Gobi, în nordul Chinei, aproape de frontiera cu Mongolia. Reactorul poate genera 2 megawaţi (MW) de energie, suficient pentru a asigura consumul a 2.000 de gospodării.
Reactoarele cu toriu sunt un tip de reactor cu sare topită (MSR), care dizolvă o sursă de combustibil în sare topită, acționând ca agent de răcire și parte a mixului de combustibil. Atunci când mixul ajunge în camera reactorului, este încălzit la peste 600 de grade Celsius și bombardat cu neutroni de înaltă energie. Aceasta generează atomi de uraniu 233, care se sparg și eliberează energie prin fisiune nucleară.
Reactoarele cu sare topită sunt considerate mai sigure decât cele cu combustibil solid, având în vedere că combustibilul topit se răcește și se solidifică în contact cu aerul, eliminând riscurile de dezastre precum cele de la Cernobâl (1986) sau Fukushima (2011). De asemenea, acestea produc semnificativ mai puține deşeuri nucleare decât reactoarele standard cu uraniu, iar deşeurile nucleare rezultate din reactoarele cu uraniu solid pot fi utilizate ca combustibil în reactoarele cu sare topită.
În timp ce uraniul poate fi folosit în reactoare MSR, toriul este preferat datorită ușurinței de extracție și abundenței sale, fiind de trei ori mai abundent decât uraniul. Prospecțiuni recente au indicat existența unei cantități suficiente de toriu în subsolul Chinei pentru a acoperi nevoile energetice ale țării timp de 60.000 de ani.
Conceptul reactorului cu sare topită a fost dezvoltat în 1946, în cadrul unui proiect al aviației militare americane pentru construirea unui avion supersonic nuclear. Experimentele nu au avut succes din cauza problemelor de corodare a metalelor, iar proiectul a fost abandonat în 1954. De-a lungul timpului, mai multe grupuri de cercetători au încercat să dezvolte reactoare cu toriu viabile, dar radioactivitatea slabă a acestui metal a îngreunat obținerea reacțiilor de fisiune sustenabile.
Deși nu este clar cum a reușit China să depășească aceste provocări tehnice, Xu a subliniat importanța consecvenței, afirmând că „în jocul nuclear nu sunt victorii rapide. Trebuie să ai puterea strategică de a te concentra pe a face un singur lucru timp de 20, 30 de ani.”
