Berlinul îmbrățișează din nou puterea militară
Friedrich Merz pare să încerce să facă ceva ce niciun cancelar german nu a încercat serios de la sfârșitul Războiului Rece: să transforme Germania dintr-o țară obsedată de reguli în principalul producător de securitate al Europei. Germania își propune să recruteze anual 40.000 de adolescenți pentru a deveni cea mai puternică armată din Europa.
El face acest lucru cu ajutorul puterii dure: un fond de război de 500 de miliarde de euro creat în baza constituției, o fabrică de muniție Rheinmetall ridicată în Lituania, în zona Baisogala, și un scut de 4 miliarde de euro format din interceptori israelieni Arrow 3, capabili să distrugă arme nucleare în spațiu. Merz a decis să staționeze permanent 4.800 de soldați și familiile lor în Suwałki Gap, o zonă strategic vulnerabilă situată la granița dintre Polonia și Lituania, și să finanțeze mecanismul PURL, un acord care îl menține pe Donald Trump angajat prin plata cu bani germani a echipamentului american.
De la puterea civilă la puterea militară
Timp de decenii, Germania s-a descris ca fiind o „Zivilmacht”, o putere civilă. Conceptul a apărut din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial și a devenit un principiu călăuzitor al Republicii Federale. Germania își exercita influența prin reguli, legi, comerț și instituții, nu prin conducere militară. Acum, Merz a construit ceea ce seamănă mai degrabă cu o „Zentralmacht”, o putere centrală care produce capacități pe care se bazează ceilalți.
Se conturează un efort susținut de a repoziționa Germania ca statul arsenal al Europei, în contextul în care Statele Unite semnalează o reducere a apetitului pentru garantarea securității Europei. Punctul de plecare al ceea ce putem numi Doctrina Merz a venit pe 28 martie anul acesta, când a promovat un amendament constituțional care relaxează frâna datoriei Germaniei, care limitează legal împrumuturile federale. Amendamentul scutește toate cheltuielile de securitate de plafonul frânei datoriei, creând un buget paralel permanent cu credit nelimitat pentru generali.
Statul arsenal
Odată eliminate restricțiile financiare, Merz și ministrul său al apărării, Boris Pistorius, au putut să abordeze întrebarea esențială: ce ar construi Germania? Accentul s-a mutat de la cumpărarea de echipamente de apărare la fabricarea de echipamente. Guvernul s-a angajat în politici industriale care implică programe de achiziții de mare amploare, menite să extindă liniile de producție interne.
Germania pregătește comenzi militare masive, extinzând liniile de producție de muniție și prioritizând producția de rachete, oferind contracte pe termen lung pentru a asigura continuitatea cererii. Aceasta marchează o ruptură față de trecut, când Germania prefera să cumpere „de pe raft” din străinătate.
Centru de apărare aeriană
Apărarea aeriană este domeniul în care implicațiile acestei schimbări sunt cele mai clare. Achiziționarea sistemului israelian Arrow 3 reprezintă un pas semnificativ, având capacitatea de a intercepta rachetele balistice în afara atmosferei. Această capacitate nu exista anterior în Europa. Odată cu declarația capacității operaționale inițiale în decembrie, apărarea continentului a suferit o schimbare discretă.
Importanța rezidă în integrarea acestui sistem în rețelele de apărare existente. Arrow transmite date către un sistem central de comandă, iar în combinație cu sistemele Patriot și IRIS-T, se conturează un scut stratificat. Această rațiune stă la baza Inițiativei europene pentru scutul aerian (ESSI), pe care Germania o susține.
Tensiuni cu Parisul
Repoziționarea Germaniei de către Merz afectează inevitabil relațiile cu Franța. Parisul își definește rolul prin autonomia strategică, în timp ce Germania se concentrează pe amploare și fiabilitate, legându-se mai strâns de NATO, Statele Unite și Israel. Apărarea aeriană a devenit principalul punct de tensiune, inițiativa germană fiind percepută ca o modalitate de a favoriza echipamentele americane și israeliene.
Berlinul consideră că abordarea franceză este prea teoretică și lentă, oferind idei mai degrabă decât protecție imediată. Europa ar putea avea nevoie în cele din urmă de ambele abordări: scutul german care oferă protecție zilnică și sabia franceză care oferă descurajare strategică.
Limite în perspectivă
Extinderea liniilor de producție necesită timp, iar forța de muncă calificată este rară. Germania rămâne dependentă de tehnologia americană, iar statele mai mici sunt îngrijorate de deciziile luate în cadrul acordurilor bilaterale dintre Berlin și Washington. Merz pare să parieze că o armată mare aduce autoritate politică, dar reînvățarea puterii va testa cât de mult s-a schimbat cu adevărat cultura politică a Germaniei.
