Bătălia pentru Arctica: O provocare majoră pentru NATO și Rusia
Pentru țările nordice, creșterea atenției asupra securității în regiunea arctică și interesul președintelui american Donald Trump pentru Groenlanda reprezintă o oportunitate de a redirecționa discuțiile geopolitice spre pericolul provenit din partea Rusiei. Statele din nordul Europei sunt îngrijorate de extinderea prezenței militare ruse în Arctica și cer o implicare mai mare din partea alianței NATO.
Peninsula Kola din Rusia este cea mai militarizată zonă din Arctica și joacă un rol crucial în doctrina nucleară a Moscovei. Traiectoria scurtă a unui proiectil lansat din Kola în direcția orașelor mari de pe coastele Statelor Unite traversează regiunea arctică. Ministrul norvegian al apărării, Tore Sandvik, a avertizat că „o rachetă balistică intercontinentală coboară cu o viteză de 7 kilometri pe secundă și are 18 minute de la lansare până ajunge într-un oraș mare din SUA”. Sandvik a subliniat că securitatea în Arctica este „o problemă de apărare teritorială pentru Washington, Londra, Paris, Berlin și întreaga alianță”.
Chiar dacă Trump a generat tensiuni prin modul său agresiv de a aborda problema Groenlandei, a reușit să atragă atenția NATO asupra regiunii arctice, un lucru pe care țările nordice l-au încercat timp de decenii. Premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, a afirmat că „NATO trebuie să se implice mai mult în Arctica”, subliniind că apărarea și securitatea în această regiune reprezintă o problemă pentru întreaga alianță.
Rusia controlează aproape jumătate din teritoriile și apele din Arctica, ceea ce îi conferă un avantaj semnificativ față de celelalte șapte țări care au o prezență în această zonă: SUA, Canada și cele cinci țări nordice – Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca și Islanda. În prezent, Rusia deține peste 40 de instalații militare pe coasta Oceanului Arctic, inclusiv baze militare, aerodromuri, stații radar și porturi. Flota de nord a Rusiei, cu baza principală în portul Severomorsk de pe Peninsula Kola, operează 6 dintre cele 12 submarine înarmate nuclear.
Rusia menține și un nivel înalt de pregătire în cadrul poligonului de teste nucleare din Novaia Zemlia, unde au fost testate recent rachete de croazieră cu propulsie nucleară. De asemenea, Moscova promovează utilizarea rutei maritime de nord, care oferă o cale mult mai scurtă de transport între China și Europa.
În martie, 25.000 de soldați NATO, inclusiv 4.000 din SUA, vor participa la exercițiul militar Cold Response în nordul Norvegiei, pregătindu-se pentru operațiuni în condiții severe de iarnă. În plus, țările nordice speră ca această atenție sporită asupra securității în regiunea arctică să le permită să-și demonstreze utilitatea pentru Statele Unite.
Într-un viitor conflict în Arctica, Rusia și NATO se vor confrunta pentru controlul a două sectoare maritime esențiale: zona GIUK, care se află între Groenlanda, Islanda și Marea Britanie, și „Bear Gap”, un culoar maritim situat între arhipelagul Svalbard și teritoriul continental al Norvegiei, aproape de Peninsula Kola.
Sandvik a declarat că Norvegia utilizează avioane de recunoaștere P8, sateliți, drone cu rază lungă de acțiune, submarine și fregate pentru a monitoriza această „breșă a ursului”. „Acesta este modul în care NATO gândește apărarea regiunii în timpul unei crize, pentru a descuraja Rusia”, a adăugat el.
În regiunea arctică, accentul se pune pe detectarea activităților desfășurate în aer și în apă. Un oficial danez a afirmat că „Groenlanda este imposibil de invadat. Poți cuceri Nuuk, dar 95% din insulă este plină de zăpadă și gheață”. Trump a arătat interes pentru proiectul „Golden Dome”, care ar implica instalarea unui sistem de apărare antirachetă în Groenlanda.
Rusia și China sunt pregătite să joace un joc de lungă durată în această regiune, unde topirea gheții poate schimba calculele militare și economice în următoarele decenii, iar Sandvik a concluzionat că „este o competiție strategică pentru Arctica”.
