Avortul în România: O luptă între drepturile scrise și realitatea dramatică
România se confruntă cu o realitate complicată în ceea ce privește dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp, având în vedere refuzurile din motive religioase, aplicarea incompletă a legilor și conștiința medicilor. La mai bine de trei decenii de la Revoluția din 1989, când femeile și-au recâștigat dreptul la avort, ele se confruntă în spitalele publice – și în unele cazuri, și în cele private – cu refuzuri repetate și priviri acuzatoare, fiind tratate deseori ca o „bucată de carne”.
O anchetă realizată recent arată că sute de medici din spitalele de stat refuză să efectueze procedura din motive religioase, morale sau personale. Ministerul Sănătății recunoaște existența problemei, însă nu oferă soluții concrete. Femeile ajung adesea să caute ajutor la ONG-uri sau la ginecologi care practică avorturi la cerere.
Experiențele pacienților
Ana*, o tânără de 23 de ani din Iași, a povestit: „M-am simțit ca o bucată de carne, nu ca o ființă care trece printr-o experiență devastatoare.” În urma unei sarcini nedorite, a încercat să obțină un avort la trei clinici private din Iași, dar a fost refuzată la două dintre acestea din motive variate, inclusiv referiri la greutatea ei. În final, a găsit o clinică privată care a tratat-o uman, dar costul avortului medicamentos a fost de 3.000 de lei, o sumă inaccesibilă pentru multe femei cu venituri reduse.
Andrada Cilibiu, activistă la Centrul FILIA, a subliniat că refuzul pe baza moralității are și o componentă financiară, iar femeile sunt adesea văzute ca „o marfă”. La Maternitatea Cuza Vodă din Iași, 41 de medici ginecologi au declarat că nu efectuează avorturi la cerere, invocând motive personale și religioase.
Impactul psihologic și refuzurile medicale
Decizia de a întrerupe o sarcină are un impact psihologic semnificativ asupra femeilor, iar refuzurile repetate contribuie la o stare de vulnerabilitate. Carmen Ioniță, psiholog, a explicat că „e nevoie să vorbim despre dezechilibrul de putere dintre pacientă și medic”.
Monica*, o altă pacientă, a avut o experiență similară, fiind refuzată de mai mulți medici în cazul unei sarcini cu malformații fetale severe. Aceasta a fost întrebată de ce nu s-a protejat, în loc să primească sprijinul necesar.
Poziția Bisericii Ortodoxe
Biserica Ortodoxă din România are o influență majoră asupra percepției și tratamentului avortului, considerându-l un „păcat greu” care exclude creștinii din Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta afirmă că toți copiii, inclusiv cei cu malformații sau proveniți din viol, ar trebui născuți și dați spre adopție.
Refuzurile în sistemul medical
În cadrul sistemului medical, există voci care contestă această abordare conservatoare. Marc Anton Cruceanu, medic ginecolog rezident, a exprimat surprinderea că medici tineri adoptă o percepție similară cu cea a generației anterioare. Iulia*, o pacientă din Sibiu, a fost informată de un medic că sarcina este „voia lui Dumnezeu” și a întâmpinat dificultăți în obținerea medicamentelor necesare avortului.
Disfuncționalități între teorie și practică
Deși există ghiduri medicale clare, implementarea acestora rămâne fragmentară. Elvira Brătilă, președinta Societății de Obstetrică și Ginecologie, a declarat că pacienții ar trebui să aibă acces la avort medicamentos, însă acest lucru nu se întâmplă în realitate.
Avortul clandestin: o realitate periculoasă
Refuzurile repetate ale medicilor generează o situație de vulnerabilitate, care poate duce la avorturi clandestine, cu riscuri grave pentru sănătatea femeilor. Activista Andrada Cilibiu a menționat că există cazuri de femei care au murit în urma unor încercări de avort provocate de ele însele.
Mituri și manipulare
În jurul avortului circulă numeroase mituri, inclusiv ideea că avortul ar duce la infertilitate. Marc Anton Cruceanu a explicat că riscurile sunt minime atunci când avortul este efectuat legal și în condiții de siguranță.
Cereri ale ONG-urilor
Organizațiile nonguvernamentale cer măsuri concrete pentru a asigura accesul efectiv la avort. Printre cerințele acestora se numără asigurarea unui medic care să efectueze întreruperi de sarcină la cerere în fiecare unitate medicală, decontarea avorturilor, plafonarea tarifelor și informarea corectă a femeilor despre drepturile și opțiunile medicale.
Răspunsul statului și comparația cu Europa
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a recunoscut dificultățile legislative, subliniind că medicii nu pot fi obligați să efectueze proceduri de avort. În contrast, majoritatea țărilor din Uniunea Europeană au reglementări mult mai permisive, iar accesul la avort este mai ușor comparativ cu România, unde avortul rămâne un drept doar pe hârtie.
În România, în 2022 s-au realizat peste 28.000 de avorturi, dintre care jumătate au fost la cerere, țara fiind în topul avorturilor datorită lipsei unei strategii de prevenție și educație sexuală adecvate.
*Toate numele pacientelor au fost modificate pentru protejarea identității.
