Avioane suedeze, nave norvegiene și forțe finlandeze: Armata nordică, soluția alternativă a Europei în fața Rusiei
Țările nordice, cunoscute anterior pentru eforturile lor de pace, s-au transformat într-un model de apărare pentru Europa, devenind un „plan B” împotriva agresiunii Rusiei, în contextul în care încrederea europenilor în garanțiile de securitate ale Statelor Unite s-a diminuat. Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca au devenit principalii furnizori de ajutoare militare pentru Ucraina, având în vedere proporția raportată la populația fiecărei țări, și au avansat în construirea unei arhitecturi de securitate regională mai puțin dependentă de SUA.
Economiile acestor patru țări, de nivelul Mexicului, sunt capabile să colaboreze eficient în fața amenințărilor rusești. După aderarea Suediei și Finlandei la NATO, țările nordice au început să își coordoneze forțele. Suedia dispune de o industrie avansată de apărare, producând submarine, tancuri și avioane de vânătoare supersonice. Norvegia excelent în capacitățile maritime de supraveghere în zona arctică, iar Finlanda are una dintre cele mai mari armate pe cap de locuitor din Europa. Forțele speciale din Danemarca, cu zeci de ani de experiență în operațiuni militare, completează acest ansamblu.
Relațiile dintre țările nordice s-au întărit semnificativ, în special în urma amenințărilor rusesti. Un raport recent al serviciilor de informații daneze a sugerat că Rusia ar putea declanșa un război major împotriva unor țări europene din NATO în următorii trei până la cinci ani. Jens Stoltenberg, fost secretar general al NATO, a subliniat că pentru prima dată de la Uniunea de la Kalmar din anii ‘1400, aceste țări au recunoscut importanța cooperării militare.
În 2023, țările nordice au unit forțele aeriene, formând un comandament aerian nordic comun și au elaborat un plan de apărare comun valabil până în 2030 sub sistemul Nordefco (Nordic Defence Cooperation). Danemarca, în special, se confruntă cu o „luptă contracronometru” în ceea ce privește reînarmarea, având în vedere reducerea capacității militare în anii post-Război Rece, în contextul în care încrederea în SUA a scăzut drastic.
Finlanda, cu 280.000 de trupe mobilizabile și 900.000 de rezerviști, are capacitatea de a proteja o mare parte din populație datorită adăposturilor subterane. Suedia, un motor al inovației militare, produce avioane de luptă JAS 39 Gripen și tancuri avansate precum Stridsvagn 122. Norvegia, cu un fond suveran de 1,5 trilioane de dolari, a anunțat o dublare a sprijinului militar pentru Ucraina, ajungând la 8 miliarde de dolari în 2025. Danemarca a declarat că nu exclude desfășurarea de arme nucleare pe teritoriul său și sprijină producția de arme în Ucraina.
Deși există divergențe între țările nordice, blocul nordic unit poate reprezenta un model pentru alte grupuri de națiuni. Finlanda preferă să-și păstreze trupele pe teritoriul său, în timp ce Danemarca și Suedia sunt deschise la desfășurarea de forțe de menținere a păcii după o eventuală încetare a focului în Ucraina. Modelul pan-nordic ar putea funcționa ca o poliță de asigurare în cazul în care alianța transatlantică se va dezintegra, având potențialul de a deveni un plan B dacă NATO nu va mai funcționa.
