Aproape de final: Impactul expirării ultimului acord nuclear între Rusia și SUA
Chiar și în plină rivalitate nucleară în timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică au negociat o serie de tratate pentru a împiedica escaladarea necontrolată a cursei înarmărilor. Deși nu au căzut de acord asupra altor aspecte, liderii de la Moscova și Washington au recunoscut valoarea negocierilor – din 1969 până mult după prăbușirea Uniunii Sovietice (în 1991) – pentru a crea un cadru stabil și previzibil care să limiteze dimensiunea arsenalelor lor nucleare.
Acum, ultimul tratat nuclear dintre SUA și Rusia, New START, va expira în doar câteva săptămâni, pe 5 februarie, iar viitorul este incert. Cele două țări, preocupate de războiul din Ucraina, nu au purtat niciun fel de discuții pentru un tratat succesor.
Președintele rus Vladimir Putin a propus în septembrie ca ambele părți să convine să respecte încă 12 luni prevederile New START, care limitează numărul de ogive nucleare desfășurate la 1.550 pentru fiecare parte. Kremlinul a confirmat că președintele SUA, Donald Trump, nu a dat încă un răspuns oficial. Analiștii occidentali în domeniul securității sunt împărțiți în privința oportunității acceptării ofertei lui Putin.
Pe de o parte, acest lucru ar câștiga timp pentru a trasa o cale de urmat, trimițând în același timp un semnal politic că ambele părți doresc să păstreze o urmă de control al armamentului. Pe de altă parte, ar permite Rusiei să continue dezvoltarea de sisteme de arme în afara domeniului de aplicare al New START, inclusiv racheta de croazieră Burevestnik și torpila Poseidon. Greg Weaver, fost planificator al apărării SUA, a menționat că Rusia a refuzat din 2023 să accepte inspecții reciproce, care ar oferi Washingtonului asigurări că Moscova respectă în continuare tratatul.
Weaver a adăugat că acceptarea propunerii lui Putin ar transmite și un mesaj Chinei, potrivit căruia Statele Unite nu își vor consolida forțele nucleare strategice ca răspuns la arsenalul nuclear în rapidă creștere al Chinei. Acest semnal ar submina probabil perspectivele de a aduce China la masa negocierilor pentru controlul armamentului, indicând Chinei că forțele americane vor rămâne limitate, indiferent de ceea ce face China.
Rusia și Statele Unite au stocuri totale estimate la 5.459 și, respectiv, 5.177 de ogive nucleare, conform Federației Oamenilor de Știință Americani. Împreună, acestea reprezintă aproape 87% din totalul ogivelor de acest tip la nivel global. China, însă, și-a accelerat programul nuclear și are acum aproximativ 600 de focoase, iar Pentagonul estimează că va avea peste 1.000 până în 2030.
În timp ce Trump a declarat că dorește să urmărească „denuclearizarea” atât cu Rusia, cât și cu China, Beijingul spune că este „nerezonabil și nerealist” să i se ceară să se alăture unor discuții trilaterale privind dezarmarea nucleară cu țări ale căror arsenale sunt mult mai mari. Complicând și mai mult perspectivele controlului global al armelor, Rusia afirmă că forțele nucleare ale membrilor NATO, Marea Britanie și Franța, ar trebui, de asemenea, să fie supuse negocierilor – lucru pe care aceste țări îl resping.
Nikolai Sokov, fost negociator sovietic și rus în domeniul armamentului, a declarat că încercarea de a încheia un nou tratat nuclear multilateral în acest context este „aproape o fundătură. Va dura o veșnicie”, este de părere Sokov.
Cercetător principal la Centrul pentru Dezarmare și Neproliferare din Viena, Sokov spune că o alternativă ar fi ca Rusia și SUA să elaboreze un succesor al New START, care să includă limite flexibile pentru focoasele nucleare, pentru a ține seama de acumularea de arme a Chinei. Însă o cale mai rapidă și mai simplă ar fi ca țările să se concentreze pe măsuri de reducere a riscului semnificativ de izbucnire accidentală a unui război nuclear.
În prezent, de exemplu, doar Rusia și SUA dispun de o linie telefonică directă disponibilă 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pentru a fi utilizată în cazul unei crize nucleare, în timp ce „nicio capitală europeană, nici măcar sediul NATO, nu poate comunica efectiv cu Moscova. Nu există o linie dedicată”. Sokov a subliniat că „ar fi excelent dacă părțile ar începe în același timp și negocieri pentru controlul armamentului. Dar trebuie să înțelegeți că următorul tratat va fi foarte, foarte complex… Va dura mult timp. Așadar, prioritatea numărul unu este reducerea riscurilor și consolidarea încrederii.”
