Antreprenorii, sub presiunea eliminării eșalonării simplificate
Eliminarea eșalonării simplificate și modificarea celei clasice, utilizate de antreprenorii care se confruntă cu probleme financiare, afectează în mod direct contribuabilii de bună credință. În contextul unei posibile recesiuni în România, Ministerul Finanțelor, prin cel de-al doilea pachet fiscal, le ia antreprenorilor o opțiune esențială de salvare.
Eșalonarea simplificată permite o perioadă de maximum 12 luni pentru plată, fără obligația de a constitui garanții din partea debitorului, în timp ce eșalonarea clasică extinde această perioadă până la 5 ani, dar impune constituirea de garanții care să acopere debitele fiscale.
Propunerile de modificare a eșalonărilor la plată stârnesc îngrijorare în rândul antreprenorilor. Eliminarea completă a eșalonării simplificate și impunerea garanțiilor personale din partea beneficiarului real (asociat/administrator) pentru eșalonarea clasică sunt considerate măsuri foarte grave.
Aceste măsuri reduc drastic perspectiva unei redresări a contribuabililor care se confruntă cu debite fiscale semnificative și obligă asociații și administratorii să răspundă în solidar cu compania, o situație care ar trebui să fie o excepție, aplicată doar în cazurile în care aceste persoane au contribuit, intenționat sau nu, la acumularea datoriilor.
Modificările propuse nu iau în considerare posibilitatea ca ANAF să greșească în stabilirea sumelor datorate. Există numeroase cazuri în care, după ani de procese, debitele fiscale sunt anulate, iar contribuabilul rămâne sub presiunea eșalonării pe toată durata acestora.
Eliminarea eșalonării simplificate, folosită pe scară largă de contribuabili și care a generat întotdeauna încasări rapide pentru bugetul de stat, împreună cu obligativitatea garantării cu averea personală a eșalonărilor clasice, va descuraja antreprenorii, inclusiv companiile mari.
Antreprenorii trebuie să aibă mereu un Plan B pentru a-și putea gestiona riscurile de business. În multe țări nordice, debitul fiscal stabilit în urma inspecțiilor este negociat în faza de executare cu Fiscul, permițând contribuabilului să supraviețuiască și să achite cât mai mult din datoria fiscală.
Moartea contribuabilului nu ajută pe nimeni: nu produce contribuții de asigurări sociale, nu generează TVA și nu achită arieratele. Măsurile adoptate de Ministerul Finanțelor afectează nu doar pe cei care abuzează de sistem, ci și pe cei care respectă legea. O legislație echitabilă nu ar trebui să se bazeze pe principiul relei credințe și prezumția de hoție, chiar dacă unele excepții confirmă regula.
