Aderențele după intervenții chirurgicale: Cum să recunoaștem durerile și să facem distincția între ele și recidiva endometriozei sau a histerectomiei
În ultima vreme, multe paciente din comunitățile dedicate endometriozei discută despre aderențele postoperatorii: ce sunt, cum se manifestă, de ce apar și, mai ales, de ce dor. Acest subiect este important, deoarece afectează calitatea vieții după operație, fie că este vorba despre o intervenție pentru endometrioză profund infiltrativă, fie despre o histerectomie.
Ce sunt aderențele și de ce apar?
Aderențele sunt benzi de țesut cicatricial care se formează în urma procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală sau o inflamație severă. Ele pot lipi între ele structuri care ar trebui să fie mobile și independente, cum ar fi intestinul de uter, ovarul de ligamentele pelvine sau vezica de vagin. Formarea aderențelor este un răspuns fiziologic al organismului, dar uneori devine excesiv, rezultând în durere, senzație de tragere, disconfort la efort sau la ovulație, tulburări digestive sau urinare.
Nu toate femeile dezvoltă aderențe în aceeași măsură. Există o predispoziție individuală, influențată genetic, imunologic și hormonal. Unele paciente pot dezvolta aderențe dense și dureroase la scurt timp după operație, în timp ce altele pot avea o evoluție postoperatorie fără simptome.
Durerile postoperatorii: Aderențe sau recidivă?
Aderențele pot determina dureri, dar nu sunt întotdeauna semnul unei recidive. O întrebare frecventă este: „Dacă mă doare din nou, înseamnă că endometrioza a recidivat?” Răspunsul este nu neapărat. Durerea postoperatorie poate fi cauzată de aderențe, mai ales dacă acestea implică nervi sau zone sensibile, cum ar fi nervul pudendal, plexul hipogastric sau ligamentele uterosacrate. Simptomele pot semăna cu o recidivă (dureri pelvine, disconfort digestiv, dureri la contact sexual), dar fără ca leziunile de endometrioză să fi revenit.
Pentru o evaluare corectă, se recomandă un examen clinic ginecologic complet și imagistică de înaltă precizie, cum ar fi RMN-ul pelvin cu protocol dedicat endometriozei, realizat într-un centru cu experiență.
Riscul de formare a aderențelor
Fiecare intervenție chirurgicală pelvină aduce un risc crescut de formare a aderențelor. O femeie operată de mai multe ori în zona pelvină are un risc mai mare să dezvolte aderențe care pot deveni simptomatice. De aceea, prima intervenție trebuie realizată de un chirurg cu experiență în chirurgia ginecologică avansată, capabil să minimizeze trauma tisulară și să controleze sângerarea.
Chirurgia robotică: un potențial beneficiu?
Un subiect discutat este dacă operațiile asistate de robot (de exemplu, sistemul Da Vinci) reduc riscul de aderențe. Teoretic, răspunsul este da, dar depinde de contextul intervenției și de experiența chirurgului. Chirurgia robotică permite o manipulare delicată a țesuturilor, ceea ce duce la o traumă locală mai mică și, prin urmare, o șansă mai mică de formare a aderențelor.
Adezioliza: soluție pentru durerile persistente
Pentru femeile cu dureri persistente postoperatorii, există o procedură numită adezioliză, prin care se pot elibera aderențele care comprimă sau trag de structuri interne. Adezioliza este o intervenție chirurgicală prin care aderențele sunt tăiate și eliberate, restabilind mobilitatea organelor. De obicei, se realizează prin laparoscopie sau chirurgie robotică.
Se recomandă această procedură în anumite cazuri, cum ar fi durerile pelvine severe, persistente, cu impact major asupra calității vieții, simptome sugestive de obstrucție intestinală sau hidronefroză, disconfort la reproducerea asistată sau durere neuropată cauzată de țesut cicatricial care comprimă nervii pelvini.
Concluzie
Aderențele sunt o realitate după orice intervenție chirurgicală pelvină. Ele pot fi dureroase, dar nu indică întotdeauna o recidivă a endometriozei. Cu o evaluare corectă, o echipă multidisciplinară și intervenții țintite, aderențele pot fi gestionate eficient. Femeile care se confruntă cu durere după operație nu sunt singure și nu trebuie să sufere în tăcere. Soluții există, dar este nevoie de răbdare, expertiză și un plan personalizat.
