Academia Română îmbrățișează fără ezitare păstrarea moștenirii lui Constantin Brâncuși în inima României, chiar și de la Paris
Academia Română a emis un comunicat prin care clarifică unele informații eronate ce circulă în spațiul public referitoare la o presupusă respingere a ofertei de donație făcută de sculptorul Constantin Brâncuși statului român în timpul comunismului. Se susține că Brâncuși ar fi dorit să doneze atelierul său, împreună cu tot conținutul, dar această donație ar fi fost refuzată de Academie.
Președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, a explicat că sculptorul „nu a avut niciodată intenția să lase moștenirea sa artistică unui stat cu regim comunist stalinist, unei Românii proletcultiste, cu trupe sovietice staționate pe teritoriul său”. Academia subliniază că informațiile care falsifică biografia lui Brâncuși continui să apară în spațiul public și induc în eroare opinia publică.
În cadrul comunicatului, Academia face referire la un proces verbal al ședinței Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Artă din 7 martie 1951, invocat de cei care susțin existența ofertei de donație. Acest document, însă, consfințește desfășurarea unei ședințe obișnuite și nu conține nicio referire la o donație de la Brâncuși. Discuțiile din cadrul ședinței erau influențate de ideologia vremii, iar „realismul socialist” era incompatibil cu arta brâncușiană.
Cercetarea arhivei Brâncuși de la Muzeul de artă modernă din Paris nu a relevat existența vreunui document scris care să ateste dorința sculptorului de a dona atelierul său statului român. Academia afirmă că procesul verbal nu poate fi folosit ca argument pentru a susține existența unui refuz al unei ipotetice donații.
Brâncuși a părăsit România la 28 de ani, dar a continuat să-și iubească țara, având o legătură profundă cu aceasta, în ciuda regimului comunist. Atelierul său a fost lăsat prin testament statului francez, care s-a angajat să-l reconstitue, de preferință, în cadrul Muzeului de artă modernă din Paris. În 1950, Brâncuși a solicitat cetățenia franceză, pe care a obținut-o în 1952, iar în 1956 a donat tot ceea ce conținea atelierul său.
Academia Română reafirmă astfel că nu a refuzat vreodată găzduirea moștenirii lui Constantin Brâncuși în România, subliniind că artistul nu a avut de gând să lase patrimoniul său unui stat comunist.
