„Strategia salamului” și „invazia țânțarilor”: Dronele rusești intensifică riscurile pentru flancul estic al NATO, de la România la Polonia
Un atac îndrăzneț al dronelor navale rusești în Delta Dunării și o incursiune ulterioară pe scară largă a dronelor în spațiul aerian polonez au provocat valuri de șoc în NATO și UE, dezvăluind un nivel nou și alarmant de sofisticare a capacităților de război ale Rusiei. Aceste incidente nu sunt izolate; ele fac parte dintr-o serie calculată de escaladări care, conform experților occidentali, reprezintă un „test deliberat al solidarității alianței NATO” și un mesaj strategic care ar putea remodela războiul naval și amenința infrastructura critică din întreaga Europă.
Noua amenințare asimetrică a Moscovei
Atacul cu drone navale rusești pe Dunăre, detaliat de un grup de experți la un eveniment recent, reprezintă o escaladare semnificativă. Glen Howard, președintele fundației Saratoga, a descris atacul asupra navei de informații ucrainene Simferopol, din august, ca fiind „atent planificat”. George Scutaru, fost consilier pentru securitate națională al președintelui României, a remarcat că operațiunea a fost „filmată și difuzată public de Rusia pentru a-și demonstra noua capacitate”. Acest lucru evidențiază capacitatea crescândă a Moscovei de a opera drone navale în căi navigabile interioare complexe.
Dr. Steven Wills, expert naval, a descris aceste evenimente ca un „semnal de alarmă pentru NATO”, expunând vulnerabilitățile posturii defensive a alianței, în special în zonele neacoperite de articolul 5.
Miercuri, Varșovia a raportat că 19 drone au intrat în spațiul aerian polonez, multe dintre ele provenind din Belarus, în timp ce Moscova a negat aceste afirmații. Dunărea este o arteră vitală pentru exporturile de cereale din Ucraina și un coridor economic cheie pentru România, care se preconizează că va deveni cel mai mare producător de gaze naturale din UE în 2027. Disponibilitatea Rusiei de a utiliza aceste drone într-o zonă atât de sensibilă ridică îngrijorări că ar putea folosi tactici similare pentru operațiuni sub falsă identitate, vizând potențial activele NATO și dând vina pe Ucraina.
O nouă frontieră în războiul naval
Amiralul Ihor Kabanenko (în retragere), fost ministru adjunct al Apărării din Ucraina, a subliniat că, în timp ce Ucraina a fost pionieră în utilizarea dronelor navale, Rusia a dezvoltat activ propriul program de drone navale. Amenințarea nu se limitează la Marea Neagră; Kabanenko avertizează că, dacă este realizat pe deplin, potențialul acestora ar putea oferi Moscovei un avantaj asimetric în teatre maritime limitate, cum ar fi Marea Baltică.
Atacul asupra navei Simferopol a fost o lecție dură pentru Marina ucraineană. Căpitanul Andrii Rizhenko (în rezervă) din Marina ucraineană a subliniat trei eșecuri majore: lipsa de sincronizare între diferite agenții de apărare, controlul inadecvat al intrării în Dunăre și lipsa instruirii anti-sabotaj pentru echipaj. Drona a fost observată înainte de a lovi nava.
Rizhenko pledează pentru o strategie de „flotă de țânțari”, subliniind necesitatea unor nave mici și agile, capabile să depășească în manevre dronele rusești. În contextul acestei amenințări, Marina SUA subliniază importanța pregătirii echipajelor pentru a răspunde la astfel de provocări.
„Strategia salamului” a lui Putin și răspunsul NATO
Incursiunea dronelor în spațiul aerian polonez, care a dus la închiderea temporară a principalelor aeroporturi, a fost o mișcare îndrăzneață. Aaron Korewa, directorul biroului din Varșovia al Atlantic Council, a remarcat că obiectivul Rusiei este de a transmite un semnal politic clar că sprijinirea Ucrainei implică un risc. Acesta este un exemplu clasic de „tactică salam”, o strategie care constă în utilizarea unor acțiuni mici pentru a obține un rezultat mai mare, fără a declanșa o reacție majoră.
Polonia a răspuns invocând articolul 4 al NATO, semnalizând că integritatea sa teritorială este direct amenințată. Deși nu este vorba de articolul 5, această acțiune a dus la consultări rare. NATO a mobilizat o forță multinațională, inclusiv avioane F-35 poloneze și olandeze și un sistem german de apărare aeriană Patriot, angajând astfel direct obiective rusești în spațiul aerian aliat.
Daniel Fried, fost ambasador al SUA în Polonia, a subliniat că Rusia încearcă să extindă o „zonă gri” de insecuritate. Este esențial ca Occidentul să riposteze cu mai mult decât simple cuvinte, apelând la o abordare de „pace prin forță”. Ian Brzezinski, fost secretar adjunct al apărării al SUA, a calificat incursiunea drept un baraj intenționat menit să provoace voința democrațiilor occidentale, pledând pentru o reacție puternică, inclusiv sancțiuni severe pentru a „lovitura” economia rusă.
Presiunea economică și puterea crescândă a Poloniei
Incursiunile cu drone subliniază necesitatea ca SUA și aliații săi să ia măsuri pentru a crește presiunea economică asupra Rusiei. Daniel Tannebaum, cercetător senior non-rezident, a sugerat că aplicarea de sancțiuni secundare ar forța Beijingul și New Delhi să aleagă între relațiile economice cu Rusia și piețele mai profitabile ale SUA și Europei.
Atacul a servit ca un memento al transformării militare rapide a Poloniei, care intenționează să aloce 4,8% din PIB-ul său pentru apărare în 2025, cea mai mare cifră din NATO. Această investiție va permite Poloniei să își modernizeze armata și să-și consolideze rolul de pilon cheie al securității europene.
Experții subliniază că unitatea și acțiunea decisivă demonstrate de Polonia și aliații săi sunt cruciale, dar este necesară o strategie susținută și puternică pentru a-l convinge pe Putin că ambițiile sale agresive vor eșua în cele din urmă. Ucrainenii au o zicală: „Cu cât reacția este mai blândă, cu atât lovitura următoare va fi mai puternică”, o lecție pe care NATO trebuie să o ia în considerare.
