Căderea în uitare a satelor: Impactul abandonului rural asupra incendiilor devastatoare din Europa
Incendiile de vegetație care au făcut ravagii în Europa în această vară au fost exacerbate de depopularea comunităților rurale. Exodul sătenilor către zonele urbane a transformat suprafețe mari de terenuri agricole în vegetație sălbatică extrem de inflamabilă. Valurile de căldură fără precedent, asociate cu schimbările climatice, au provocat incendii care au ucis în jur de 20 de persoane în Grecia, Turcia și Cipru, în iunie și iulie, urmate de alte opt persoane în incendiile din Spania și Portugalia din august.
„Pe măsură ce zonele rurale se golesc, terenurile abandonate alimentează incendiile de vegetație”, a declarat Lamia Kamal-Chaoui, director al Centrului pentru Antreprenoriat, IMM-uri, Regiuni și Orașe din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Răspunsul la această problemă constă în combinarea măsurilor preventive puternice și cele de stingere a incendiilor cu eforturile de revitalizare și susținere a economiilor rurale.
În SUA, orașe precum Los Angeles au fost afectate de incendii din cauza extinderii urbane în zone semi-rurale vulnerabile. În contrast, Victor Fernandez Garcia, expert în silvicultură și agricultură la Universitatea din Leon, a explicat că „hățișul și pădurile invadează satele”. Tot mai multe sate și terenuri agricole din Europa au devenit abandonate, iar incendiile de vegetație se răspândesc acum mult mai rapid.
Valul de căldură care a afectat Europa anul acesta a fost cel mai intens de la începutul monitorizării, în 1975. În Spania, mii de oameni au fost evacuați, în timp ce o zonă de două ori mai mare decât Londra metropolitană a luat foc, iar peste 400.000 de hectare au fost distruse de flăcări – cea mai mare zonă afectată din 1994 până în prezent. Multe incendii nu au fost încă stinse. Temperaturile au depășit 40 de grade Celsius, fiind în medie cu 4,6 grade peste nivelul normal pentru perioada de vară. Teritoriile devastate de incendii în Portugalia și Spania în acest an reprezintă două treimi din întreaga suprafață afectată în Europa.
Declinul agriculturii rurale a expus multe sate care erau cândva protejate de țarcuri pentru animale, pășuni și grădini de legume, care acționau ca obstacole în calea flăcărilor. Numărul fermelor de oi și capre în provincia Leon din Spania a scăzut de la 34.000 în 1962 la puțin peste 1.000 în 2020.
Depopularea satelor a dus la micșorarea numărului de persoane amenințate de incendiile de vegetație, însă a creat comunități formate în special din persoane în vârstă, care sunt mult mai vulnerabile. Francisco Martin Azcarate, profesor de ecologie la Universitatea Autonomă din Madrid, a afirmat: „Este imposibil să nu fie incendii. Întotdeauna au fost incendii și mereu vor fi. Dar am ajuns de la incendii foarte frecvente, dar mici, care nu provoacă probleme majore, la incendii care sunt răspândite și foarte intense.”
Noile incendii uriașe au capacitatea de a se răspândi pe suprafețe de zeci de mii de hectare și „sunt practic imposibil de oprit cu resursele pe care le avem”, a adăugat Azcarate. El a sugerat că satele și orașele ar trebui protejate prin crearea unui perimetru în jurul lor în care să existe foarte puțină vegetație sau chiar să nu existe deloc.
Jose Pereira, cercetător la Centrul de Cercetări Forestiere din Portugalia, a declarat că refacerea păstoritului poate reprezenta o soluție pentru rediversificarea utilizării pământurilor de la țară. „Este într-o foarte mare măsură o problemă de dezvoltare rurală”, a spus Pereira, subliniind necesitatea de a menține o populație locală care să formeze o forță de muncă minimă capabilă să administreze pământurile.
