George Enescu: Povestea și creațiile maestro-ului muzicii românești
George Enescu a rămas un reper al muzicii universale, un nume care transcende granițele și timpul. Geniu precoce, compozitor vizionar, violonist de o sensibilitate rară și pedagog care a inspirat generații întregi, Enescu a transformat sunetele folclorului românesc într-un limbaj artistic de valoare universală. Viața sa, împărțită între modestia copilului născut la sat și strălucirea marilor scene ale lumii, este povestea unei personalități care a demonstrat că muzica poate fi cea mai puternică punte între culturi.
Originile unui geniu
George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni (astăzi „Liveni-Vârnav”, județul Botoșani). Copil precoce, cu o sensibilitate aparte, a intrat în contact cu vioara încă de la vârsta de patru ani. La vârsta de 5 ani, Enescu a avut primul său concert, iar de atunci a început studii de compoziție sub îndrumarea compozitorului român de muzică de operă, profesor și critic de muzică Eduard Caudella. A fost alinat de către guvernanta franceză Lydie Cedre, care a avut o importanță majoră în dezvoltarea lui Enescu, începând cu vârsta de 6 ani. La numai șapte ani, a fost admis la Conservatorul din Viena, unde a fost considerat un copil-minune.
Între anii 1888 și 1894, George Enescu studiază la Conservatorul din Viena, având drept mentori și profesori pe cei mai renumiți ai vremii, precum Siegmund Bachrich, Josef Hellmesberger Junior (vioară), Ernst Ludwig (pian) și Robert Fuchs (armonie, contrapunct și compoziție). Enescu a beneficiat de derogări speciale care să-i permită să studieze la cel mai înalt nivel fără constrângerile obișnuite. La recomandarea profesorului de pian, George Enescu este trimis de familie să studieze la Paris, între anii 1895-1899, după absolvirea Conservatorului din Viena cu medalie de argint.
Un artist complet: compozitor, violonist, dirijor și pedagog
George Enescu a fost un muzician complet și complex, recunoscut pentru sobrietatea și profunzimea execuției sale. Cea mai importantă moștenire rămâne opera sa componistică. Enescu a scris muzică simfonică, de cameră, vocală și instrumentală, într-un stil original, în care influențele romantice și moderne se împletesc cu elemente inspirate din folclorul românesc.
Debutul în compoziție
Pe 6 februarie 1898, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, George Enescu își face debutul în calitate de compozitor, cu Suita simfonică „Poema Română”. Începând cu același an, Enescu predă lecții și oferă recitaluri de vioară la București, sub admirația Reginei Elisabeta a României, care îl invita adesea la Castelul Peleș din Sinaia pentru a executa piese la vioară. În anii de început ai Primului război Mondial, George Enescu rămâne în București, unde dirijează „Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven”, pentru prima dată în audiție integrală în România.
Cele mai cunoscute opere ale lui George Enescu
Opera „Oedip”, între anii 1921-1931, se face auzită pe scenele teatrelor de operă din lume. Piesa, dedicată Mariei Tescanu Rosetti, fostă Cantacuzino, a avut premiera la Paris pe 13 martie 1936, bucurându-se de un succes impresionant. „Rapsodiile Române” (numărul 1 și 2, 1901 – 1902) sunt capodopere inspirate din muzica populară românească, prima având un caracter exuberant, iar a doua, o expresivitate melancolică.
„Simfonia a III-a” (1916–1918) este considerată una dintre cele mai valoroase simfonii ale secolului XX, remarcându-se prin monumentalitate și forță dramatică. Sonata a III-a pentru vioară și pian „în caracter popular românesc” (1926) este o bijuterie a muzicii de cameră, recunoscută ca universală.
Ultimii ani din viața lui Enescu
În ultimii ani de viață, George Enescu continuă să compună, inclusiv „Cvartetul de coarde Nr 2” și „Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste”. Cu instaurarea dictaturii comuniste, Enescu se exilează definitiv la Paris, dar continuă să dețină funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România până în 1949. George Enescu s-a stins din viață în noaptea dintre 3 spre 4 mai, anul 1955, în locuința sa din Paris, fiind înmormântat în cimitirul Pere-Lachaise din Paris.
Muzeul Național „George Enescu” prezintă publicului expoziții permanente care ilustrează viața și operele marelui muzician în toate sediile sale din București și Tescani.
