Confruntarea decisivă pentru soarta Mării Negre
Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și a altor state învecinate a transformat Marea Neagră într-o frontieră strategică a Eurasiei. Rusia nu caută doar să domine Ucraina, ci și să forțeze celelalte cinci țări cu acces la Marea Neagră să devină subordonate intereselor sale. Kremlinul își propune să folosească Marea Neagră ca platformă pentru a-și impune voința asupra tuturor statelor din regiune, dar și pentru a-și exercita influența în Orientul Mijlociu, zona Mediteranei și în Caucaz.
Misiunea Rusiei de a deveni forța dominantă din Marea Neagră este esențială pentru strategia sa de reafirmare a statutului de mare putere. Moscova consideră că o prezență impunătoare în regiune este crucială pentru a nu deveni vulnerabilă la infiltrarea Occidentului, pentru a-și menține capacitatea de influență asupra zonelor învecinate și pentru a nu perturba exporturile critice ale economiei ruse.
Turcia reprezintă cel mai mare obstacol în calea obiectivelor Rusiei, fiind singurul stat de la Marea Neagră pe care Rusia nu l-a dominat istoric și fiind, în același timp, membru NATO. După încheierea Războiului Rece, Kremlinul a păstrat instrumente importante pentru a influența politica fostelor republici sovietice și a țărilor cu acces la Marea Neagră care au fost parte din sfera de influență a URSS: Bulgaria, Georgia, Republica Moldova, România și Ucraina.
Intensificarea prezenței rusești
Intensificarea prezenței rusești în Marea Neagră este o condiție de bază a planului lui Vladimir Putin de revitalizare a puterii navale a Rusiei. Flota rusă de la Marea Neagră a jucat un rol esențial în intervenția militară a Rusiei în Siria din 2015. Deși Ucraina a perturbat planurile Moscovei de a prelua controlul asupra întregului litoral ucrainean, Rusia a amplasat mine marine și a bombardat porturile ucrainene pentru a limita accesul Ucrainei și prezența altor forțe navale în Marea Neagră.
Aproximativ 30% din flota Rusiei de la Marea Neagră a fost distrusă de ucraineni. În perioada 2014-2022, Kremlinul a ajuns să controleze o zonă de coastă în jurul Mării Negre de trei ori mai mare decât înainte de anexarea Crimeei, intensificându-și prezența în regiune printr-o combinație de tactici militare, diplomatice, economice, energetice și de dezinformare.
Marea Neagră ca hub energetic
Marea Neagră este acum un hub pentru comerțul energetic al Rusiei, petrolul rusesc și alte produse asociate formând cea mai mare parte a mărfurilor exportate din Novorossisk, cel mai mare port rusesc și unul dintre cele mai mari porturi din Marea Neagră. Singurele conducte ale Rusiei care livrează gaze naturale către Europa trec pe sub Marea Neagră și ajung în Turcia, de unde se extind înspre sud-estul Europei. Marea este, de asemenea, vitală pentru exporturile agricole și de îngrășăminte ale Rusiei.
Tactici de interferență
Rusia utilizează o gamă largă de tactici de interferență pentru a reintegra statele de la Marea Neagră în sfera sa de influență, cum ar fi interzicerea unor exporturi (grâu în Georgia) sau importuri (vinuri din Republica Moldova) și misiuni de spionaj și sabotaj destinate destabilizării acestor societăți.
Bătălia pentru Ucraina este, de asemenea, o luptă pentru viitorul Mării Negre. Eforturile de a încheia războiul trebuie să fie însoțite de o strategie clară pentru a preveni dominația Moscovei în întreaga regiune. Altfel, agresiunea rusă în Ucraina s-ar putea extinde în Moldova și Georgia, având potențialul de a declanșa o confruntare directă cu statele NATO de la Marea Neagră.
