Explorarea Summitului din Alaska: Pericolul radicalizării în Ucraina și transformarea națiunilor dezonorate în forțe violente
Umilința pe câmpul de luptă este un catalizator al reacțiilor ultranaționaliste. De la Freikorps în Germania până la „mercenarii violenței” ruși – veteranii amărâți ai războiului din Afganistan și ai conflictelor din anii ’90 – furia, criminalitatea și violența organizată se revarsă în societate atunci când războaiele se termină în dezonoare. Trupele dezamăgite și traumatizate se întorc acasă cu convingerea că doar forța poate răscumpăra națiunea, răspândind haos și politici revanșarde. În contextul întâlnirii dintre Vladimir Putin și Donald Trump, care se așteaptă să stabilească termenii unui acord de pace unilateral pentru Ucraina, miza este extrem de mare. Trump descrie acest summit din Alaska ca un moment decisiv pentru „sfârșitul războiului”, în timp ce absența reprezentării Ucrainei ridică îngrijorări cu privire la viitorul țării.
Conceptul de „schimb de teritorii” sugerează cedarea de către Ucraina a unor vaste zone teritoriale aflate sub ocupație rusă. Această situație ar putea provoca o reacție violentă din partea veteranilor ucraineni care se simt trădați, având în vedere amintirile eșecurilor acordurilor Minsk I și II și a violenței comise de forțele ruse. Președintele Zelenski se află sub presiune imensă din partea clasei politice și a societății civile pentru a nu-i oferi lui Putin o victorie. El a declarat: „Ucraina nu va ceda teritorii care ar putea fi folosite ca trambulină pentru război” și a avertizat că nu poate fi decis nimic despre Ucraina fără prezența sa.
Ucrainenii își amintesc de promisiunile nerespectate din Memorandumul de la Budapesta și de imaginile devastatoare ale civililor uciși în orașele Bucea și Irpin. Soldații de pe front, care au suferit pierderi semnificative, se opun ideii de a ceda în fața Rusiei, afirmând că luptele vor continua „până când Rusia va suferi pierderi suficiente”. Un acord care nu abordează cauzele și efectele războiului va avea un impact negativ asupra populației ucrainene. Războiul împotriva Ucrainei are rădăcini în mesianismul imperialist al Kremlinului, care consideră existența independentă a Ucrainei o amenințare existențială.
Putin a acționat pe baza unor mituri propagate de mass-media sa despre „naționaliștii” ucraineni, invadând Crimeea și Donbasul sub pretextul apărării vorbitorilor de limbă rusă. În ciuda retoricii violente a Kremlinului, extrema dreaptă din Ucraina rămâne o minoritate. Președintele Zelenski, popular printre ambele părți ale frontierei, a fost ales nu pentru a promova naționalismul, ci pentru a calma conflictul din est. Acceptarea cedării teritoriilor ocupate ar cauza o rană psihologică profundă, având în vedere crimele de război comise de Rusia.
Imaginile cu blocuri de apartamente reconstruite și copii ucraineni adoptați de familii rusești sunt folosite de Moscova pentru a-și batjocori adversarul. Resentimentele față de o pace nedreaptă ar putea alimenta o reacție severă. Mitul „înjunghierii pe la spate” se intensifică, iar ucrainenii se simt abandonați de liderii occidentali care nu au oferit sprijinul necesar. Criticile la adresa politicii lui Biden și a ezitărilor în sprijinul Ucrainei adaugă la frustrare.
Scenariul cel mai sumbru implică o turnură ultranaționalistă și o politică dominată de veterani traumatizați într-o țară decimată. Acuzațiile de trădare ar putea viza atât liderii occidentali, cât și comandanții militari ucraineni. Imaginea summitului din Alaska, fără reprezentanți ucraineni, a stârnit indignare în rândul populației. Dacă acordul va fi impus, naționaliștii vor exploata sentimentul de trădare, asemănător cu ceea ce s-a întâmplat la München, când Hitler a fost lăsat să anexeze Sudetenlandul.
Sprijinul pentru facțiunile naționaliste este limitat, dar în urma unui război devastator, Ucraina ar putea deveni vulnerabilă la forțe turbulente. Naționaliștii ar putea căuta să se impună în politică, iar Zelenski ar putea fi perceput ca un trădător al propriilor forțe. Această potențială radicalizare ar putea îndepărta Ucraina de Bruxelles și Washington, îndreptând-o spre militarizare și căutarea armelor nucleare.
Putin, care a justificat invazia ca o acțiune împotriva „fascismului” ucrainean, ar putea descoperi că, în urma unui acord cu Trump, fantezia sa devine realitate. Democrația ucraineană a rezistat până acum, dar riscurile sunt mari. Liderii occidentali, inclusiv Trump, par indiferenți la aceste pericole. Controlul forțelor ultranaționaliste într-o Ucraina post-conflict va fi o sarcină crucială. Pacea poate fi realizată, dar necesită muncă intensă, negocieri și compromisuri.
Acordul propus pentru Alaska este bogat în promisiuni, dar sărac în detalii. Ucraineanilor le va fi greu să accepte un acord de „cedare a teritoriului” atât timp cât Rusia rămâne neînfrântă. Moscova ar putea reapărea pe câmpul de luptă, iar o Ucraină traumatizată și ranchiunoasă își va aminti de suferințele sale, complicând astfel orice speranță de pace durabilă.
