Revelația Europeană: Impactul războiului tarifelor și cedarea lui Donald Trump în fața provocărilor
Au fost momente de zbucium pentru cei care au petrecut zile întregi „încercând să joace șah 5D” cu „capcana” tarifară întinsă de Donald Trump lumii întregi. Confruntată cu haosul iscat de perspectiva taxelor vamale impuse de America, Uniunea Europeană (UE) a optat pentru diplomație. Nu a adoptat o atitudine serviabilă, nici nu și-a dezlănțuit cea mai puternică armă comercială. Cu toate acestea, UE trebuie să ofere lumii o alternativă la haosul din SUA.
Atunci când piețele pierd 10 miliarde de dolari în trei zile și apoi recâștigă trilioane de dolari într-o singură după-amiază, ca urmare a deciziilor neregulate ale unei singure persoane, devine evident că un număr mic de investitori au profitat de pe urma acestei volatilitate. Aceștia, care au realizat vârfuri anormale de cumpărare pe piețe, nu au fost doar norocoși, ci au urmărit activitatea lui Trump pe platforma Truth Social, unde acesta a anunțat: „Acum este momentul ideal să cumpărați!”, cu doar câteva ore înainte de pauza tarifară.
Prima concluzie pentru UE este că Trump va capitula sub presiune, deși tariful universal de 10% rămâne în vigoare, la fel ca tarifele recente pentru oțel și aluminiu. Trump a justificat pauza tarifară prin faptul că „aceste țări … mă sună, mă pupă în fund”, dar analiștii economici subliniază că, în realitate, investitorii și fondurile din întreaga lume fugeau de orice aspecte legate de SUA, inclusiv de datoria suverană.
Un fenomen de lungă durată sugerează că Europa tinde să supraaprecieze puterea SUA și să subestimeze pe a sa. UE nu a reacționat impulsiv la tarifele impuse de SUA, ci a observat cum haosul de pe piață a creat o „gaură” în ideea că SUA sunt inexpugnabile. Ar fi fost mai eficient ca UE să utilizeze rapid instrumentul anti-coerciție, un nou regulament care ar fi permis să se vizeze industriile americane de servicii, precum sectorul bancar și cel tehnologic.
Europa ca alternativă viabilă
Cea de-a doua concluzie este că restul lumii este pregătit să ocolească imprevizibilitatea SUA, cu condiția ca Europa să devină alternativa. Deși SUA poate avea un deficit comercial, a fost un exportator net de încredere până când a perturbat ordinea economică și de securitate pe care a construit-o timp de opt decenii. Bruxelles-ul consideră acum că nu există credibilitate pe termen lung cu SUA.
Pe termen lung, pe măsură ce Trump continuă să lanseze atacuri împotriva stabilității economice, argumentul euro pentru înlocuirea dolarului ca monedă de rezervă mondială devine din ce în ce mai puternic. Europa, care joacă după reguli, are șansa de a-și consolida poziția.
Consolidarea independenței energetice
Cea de-a treia concluzie este că, în fața animozității administrației Trump, UE trebuie să acționeze rapid pentru a-și reduce dependența de importurile de combustibili fosili. Aceasta dependență reprezintă o slăbiciune strategică și economică evidentă. Animozitatea a fost evidentă și în declarațiile oficialilor americani, cum ar fi afirmația secretarului american pentru comerț că europenii „ne urăsc carnea de vită pentru că a noastră este frumoasă, iar a lor este slabă”.
Trump a sugerat că nu vor exista negocieri dacă europenii „nu ne plătesc o mulțime de bani anual, în primul rând pentru prezent, dar și pentru trecut”, referindu-se la 350 de miliarde de dolari în achiziții anuale de gaze naturale din SUA în schimbul ridicării tarifelor.
În ultimele luni, ideea conform căreia guvernele ar trebui să slăbească reglementările climatice pentru a promova creșterea economică a câștigat teren. Aceasta ar fi o victorie pentru Europa, care este extrem de vulnerabilă la schimbările climatice. În plus, Simone Tagliapietra de la thinktank-ul Bruegel din Bruxelles sugerează că Europa poate folosi această situație ca o oportunitate pentru a-și întări avantajul în tehnologia curată, pledând pentru o bancă a decarbonizării și pentru emiterea de noi euroobligațiuni. Aceasta ar putea permite Europei să devină complet independentă de combustibilii fosili, evitând astfel cheltuielile de 350 de miliarde de dolari pentru importuri.
