Tradiția onorării: De ce liderii naționali pleacă în eternitate pe un afet de tun?
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a fost înmormântat joi cu onoruri militare. În cadrul ceremoniei funerare, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Ion Iliescu a fost scos din mașina mortuară și plasat, la intrarea în Cimitirul Militar Ghencea III, pe un afet de tun. Această ceremonie solemnă a fost similară cu cea organizată în 2017, la despărțirea de Regele Mihai I, când sicriul fostului suveran a fost, de asemenea, transportat pe un afet de tun.
Conform legii 215/2016, foștii șefi de stat beneficiază automat de funeralii de stat care includ și onoruri militare. Tradiția transportării sicriului pe un afet de tun a fost instituită de Casa Regală Britanică în 1901, cu ocazia funeraliilor Reginei Victoria, și a fost adoptată ulterior și de alte state, inclusiv România.
La mijlocul anilor 1800, în timpul domniei Reginei Victoria, au fost stabilite noi reguli de protocol pentru militari în relația cu Casa Regală britanică, inclusiv un amendament care permitea folosirea unui afet de tun tras de cai pentru transportarea sicriului suveranului pe traseul spre locul de înmormântare, în cazul în care acesta depășea o milă (1,6 kilometri). De atunci, afetul de tun a devenit un element specific în cadrul funeraliilor de stat sau cu onoruri militare.
În România monarhistă, prima ceremonie funerară de acest fel a avut loc în 1914, cu ocazia înmormântării regelui Carol I. Sicriul cu trupul suveranului român a fost transportat pe un afet de tun. Funeraliile naționale s-au desfășurat cu deosebit fast, având un protocol strict. Corpul neînsuflețit al Regelui a fost adus de la Sinaia cu trenul până la Gara de Nord și depus la Palatul Regal, în Sala Tronului, unde a rămas pentru câteva zile. Plecarea din Sinaia, sosirea și plecarea din București, precum și înmormântarea au fost anunțate de 101 salve de tun și bătăile clopotelor din toate bisericile din țară.
Serviciul religios a inclus prohod și priveghi la Mănăstirea Sinaia, o slujbă catolică oficiată în Sala Tronului de către arhiepiscopul catolic din București, o slujbă ortodoxă la închiderea sicriului și o slujbă de îngropăciune oficiată la mănăstirea Curții de Argeș de către Mitropolit. Cortegiul funerar a urmat sicriul Regelui, înfășurat în drapelul României, și a fost depus pe un afet de tun. La un moment dat, calul suveranului a fost lăsat să meargă liber în spatele sicriului.
Următoarele funeralii naționale au fost cele ale Regelui Ferdinand, pe 24 iulie 1927, respectând același ritual ca în cazul Regelui Carol I. Sicriul regelui a fost acoperit cu steagul tricolor, având coroana din oțel de la Plevna. Pe 24 iulie 1938, au avut loc funeraliile naționale ale Reginei Maria, care au avut, de asemenea, caracter militar, sicriul fiind pus pe un afet de tun.
După abdicarea Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și instaurarea comunismului, prima înmormântare a unui șef de stat a fost cea a fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ceremonia, inspirată de funeraliile dictatorului sovietic Iosif Stalin, a menținut obiceiul transportării sicriului pe un afet de tun, tradiție păstrată până în prezent.
