Strategia de Apărare a Uniunii Europene: Oportunitatea unui fond comun pentru dotarea cu echipamente militare
Miniștrii de finanțe ai Uniunii Europene au început discuțiile privind crearea unui fond comun de apărare pentru achiziționarea și deținerea echipamentelor militare. Această inițiativă ar urma să taxeze țările membre pentru utilizarea echipamentelor, având ca scop creșterea cheltuielilor pentru apărare fără a afecta bugetele naționale cu datorii suplimentare, conform informațiilor furnizate de Reuters.
Fondul, denumit Mecanismul European de Apărare (European Defence Mechanism – EDM), a fost propus de think tank-ul Bruegel într-un document destinat discuțiilor miniștrilor. Acesta reprezintă o soluție la îngrijorările legate de capacitatea țărilor cu datorii mari de a achiziționa echipamente militare costisitoare. Aceasta inițiativă se aliniază unui efort european mai amplu de a se pregăti pentru un posibil atac din partea Rusiei, în contextul în care guvernele UE conștientizează că nu se mai pot baza exclusiv pe Statele Unite pentru securitatea lor.
Ministrul portughez de Finanțe, Joaquim Miranda Sarmento, a afirmat că propunerea este „un punct de plecare bun pentru discuție”. Mai multe țări din UE și-au exprimat sprijinul inițial, subliniind că înființarea unui astfel de fond ar putea fi relativ simplă din punct de vedere tehnic, datorită modelului fondului de salvare al zonei euro, Mecanismul European de Stabilitate.
Cu toate acestea, Sarmento a menționat că există încă probleme legate de mandat, finanțare, contribuții și capacitatea de a acționa pe piață. UE își propune să crească cheltuielile militare cu 800 miliarde de euro în următorii patru ani, relaxând regulile fiscale pentru investițiile în apărare și având în vedere împrumuturi comune pentru proiecte mari de apărare. Totuși, aceste opțiuni ar putea genera o creștere a datoriei naționale, o preocupare pentru multe state cu datorii mari. Propunerea Bruegel ar oferi o modalitate de a menține o parte din investițiile în apărare în afacerea bugetelor naționale.
EDM ar urma să fie creat printr-un tratat interguvernamental și ar avea un capital substanțial, plătit și apelabil, permițându-i să împrumute pe piață. De asemenea, EDM ar putea accepta membri din afara Uniunii Europene, precum Marea Britanie, Ucraina sau Norvegia. Deținând echipamentele achiziționate, datoria contractată pentru plata acestora ar rămâne la EDM, nu pe conturile naționale. Fondul ar promova, de asemenea, o piață europeană unică pentru echipamentele de apărare, contribuind la reducerea costurilor și la adunarea resurselor.
Achizițiile și producția de apărare în cele 27 de națiuni din UE sunt extrem de fragmentate, existând cel puțin șapte tipuri de tancuri, nouă tipuri de obuziere autopropulsate și șapte tipuri de vehicule de luptă pentru infanterie. Această fragmentare crește costurile, reduce interoperabilitatea și limitează economiile. Sarmento a subliniat necesitatea de a lua în considerare crearea de noi instrumente pentru a întări capacitățile de apărare ale Europei.
Fondul ar putea să se concentreze pe „factorii strategici”, incluzând infrastructura militară costisitoare și echipamentele necesare armatelor pentru a opera, care sunt adesea furnizate de Statele Unite. Acestea ar include sisteme comune de comandă și control, informații și comunicații bazate pe satelit, dezvoltarea de noi sisteme de arme scumpe, cum ar fi avioane de vânătoare de generație superioară, sisteme de arme integrate necesare mai multor țări, cum ar fi apărarea aeriană strategică, transportul aerian strategic de mari dimensiuni și logistică maritimă, rachete și descurajare nucleară.
Documentul Bruegel susține că Europa are o oportunitate de a-și reduce dependența militară de SUA până în 2030, cu condiția să își coordoneze achizițiile și să creeze o piață europeană comună de apărare, inclusiv cu Marea Britanie ca jucător industrial major în apărare, pentru a stimula competiția.
