Iluzia prosperității comuniste: Datoria externă achitată de Ceaușescu și sacrificiile colosale ale românilor
Aproape 36 de ani au trecut de la căderea Regimului Ceaușescu, dar ideea că în comunism „era mai bine” a câștigat popularitate, mai ales în rândul generațiilor tinere. Această percepție se formează adesea pe baza poveștilor și frustrărilor legate de situația economică actuală. Un sondaj INSCOP indică faptul că 55,8% dintre români consideră că regimul comunist a fost benefic pentru țară, susținând că România a plătit datoria externă, era mai bogată și producea mai mult în comunism decât în prezent.
România și datoria externă
Christian Năsulea, economist, afirmă că, deși România a reușit să plătească integral datoria externă în aprilie 1989, acest lucru nu reprezintă o realizare economică sustenabilă. Datoria externă a crescut de la aproximativ 1,2 miliarde de dolari în 1971 la peste 10 miliarde în 1981, iar pentru a o plăti, regimul a impus raționalizarea alimentelor și sacrificarea nivelului de trai al populației. Mădălin Hodor, istoric, subliniază că datoria a fost rezultatul planurilor de industrializare forțată ale lui Ceaușescu din anii ’70, împrumuturile fiind folosite pentru investiții în industrii care au dat faliment în anii ’80.
Bogdan Voicu, sociolog, consideră că plata datoriei nu reprezintă un motiv de mândrie, având în vedere costurile suportate de populație, care au inclus lipsa curentului electric și a apei calde. De asemenea, Mădălin Hodor punctează că România era o țară care centraliza bogăția într-o zonă restrânsă, în timp ce majoritatea populației trăia la limita supraviețuirii.
România era mai bogată decât astăzi?
Christian Năsulea afirmă că PIB-ul pe cap de locuitor în 1989 era de aproximativ 3.000-4.000 de dolari, similar cu țări sărace precum Coreea de Nord. În prezent, PIB-ul per capita depășește 15.000 de dolari, datorită integrării în UE și diversificării economice. Hodor subliniază că singurii oameni bogați în perioada comunistă erau liderii de partid și securiștii, iar Cosmin Popa adaugă că industria românească producea mult, dar în condiții de calitate scăzută.
Industria românească în comunism
Năsulea susține că, deși producția industrială era orientată spre cantitate, aceasta era ineficientă și nu se traducea în bunuri de calitate. După 1989, tranziția la economia de piață a dus la restructurare și creștere eficientă a producției industriale, care este acum mai diversificată și integrată în lanțuri globale. Mădălin Hodor adaugă că industria românească era în colaps chiar înainte de Revoluție, iar Christian Năsulea menționează că industria comunistă era dependentă de subvenții și nu era construită pentru profitabilitate.
Exporturi și balanța comercială
Cosmin Popa numește afirmația că România exporta mai mult decât importa „o minciună sfruntată”, subliniind că exporturile erau în principal materii prime, cu o valoare adăugată mică. Năsulea confirmă că balanța comercială a variat, dar nu a fost constant pozitivă. Deși în anii ’80 regimul a forțat exporturi masive pentru a plăti datoria externă, calitatea produselor era scăzută.
Impactul asupra mediului
Industria comunistă a fost marcată de poluare masivă, datorită industrializării forțate fără controale de mediu. Christian Năsulea menționează că fabricile grele au contaminat aerul, apa și solul. După 1989, integrarea în UE și adoptarea unor standarde stricte au dus la o reducere semnificativă a poluării industriale, deși problemele persistă.
