Tsunamiul generat de cutremurul din Kamceatka: Motivele pentru care nu a adus distrugeri majore
Cutremurul cu magnitudinea de 8,8 care a lovit estul Rusiei miercuri, la ora locală 11:25, a stârnit îngrijorare în rândul populațiilor de pe coastele Pacificului. Deși a fost unul dintre cele mai puternice cutremure înregistrate vreodată, nu a generat un tsunami catastrofal, așa cum se temeau mulți. Milioane de oameni au fost evacuați, amintindu-și de tsunami-urile devastatoare din 26 decembrie 2004 din Oceanul Indian și din Japonia în 2011, ambele provocate de cutremure de magnitudini similare.
Tsunamiul generat de cutremurul de miercuri a fost mult mai puțin sever, deși a provocat unele pagube. Peninsula Kamceatka, situată pe „Centura de Foc a Pacificului”, este predispusă la cutremure și vulcani, fiind o zonă activă seismologic. Potrivit British Geological Survey, 80% din cutremurele din lume au loc de-a lungul acestui arc tectonic.
Factorii care influențează intensitatea tsunamiului
În apropierea peninsulei, placa Pacificului se deplasează spre nord-vest cu aproximativ 8 cm pe an, intrând în contact cu microplaca Ohoțk. Placa Pacificului, fiind oceanică, are roci dense și tinde să se scufunde sub microplaca mai puțin densă. Acest proces de subducție poate genera cutremure de tip megafalie, care pot provoca mișcări bruste ce deplasează apa oceanică, generând tsunamiuri.
Când cutremurele sunt de o magnitudine mare, faliile se pot rupe pe distanțe de sute de kilometri, generând astfel valuri tsunami. Însă, nu toate cutremurele puternice duc la tsunamiuri devastatoare. De exemplu, cutremurul de miercuri a generat valuri de tsunami de 4 metri în estul Rusiei, mult mai puțin comparativ cu valurile de zeci de metri observate în 2004 și 2011.
Înălțimea tsunamiului este influențată de configurația locală a fundului mării și a terenului de pe țărm. Aceste variabile, împreună cu densitatea populației de pe coaste, afectează gravitatea impactului. Deși cutremurul s-a produs la o adâncime de 20,7 km sub suprafața Pământului, ceea ce ar putea duce la un tsunami mai mare, este posibil ca estimările inițiale să fi fost conservatoare.
Sisteme de avertizare timpurie
Un alt factor esențial este dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie. Datorită frecvenței ridicate a cutremurelor în regiunea Pacificului, multe țări dispun de centre de monitorizare a tsunamiurilor, care emit avertismente pentru a permite evacuarea populației. Spre deosebire de tsunamiul din 2004, când un sistem de avertizare nu exista, evacuarea rapidă a fost posibilă în urma cutremurului de miercuri.
Serviciul Geologic al Statelor Unite a înregistrat un cutremur cu magnitudinea de 7,4 în aceeași regiune cu zece zile înainte, ceea ce ar fi putut fi un pre-șoc, dar nu reprezintă un indicator precis al momentului producerii unui cutremur viitor. Monitorizarea continuă a regiunii este esențială, deoarece se estimează că replicile cutremurului ar putea continua în luna următoare.
