SS, Comintern și mafia: Alianța care susține puterea lui Ali Khamenei în Iran
Iranul dispune de propriile forțe terestre, marină și servicii de informații, controlând arsenalul de drone și rachete. Forța Quds, cunoscută și sub numele de „Ierusalim”, are misiunea de a răspândi revoluția prin război și îndoctrinare, extinzându-se din Irak până în Cornul Africii. Pe plan intern, regimul iranian își menține puterea prin uciderea și mutilarea protestatarilor politici, în timp ce foști membri ai acestuia domină parlamentul și sectoarele economice cheie, cum ar fi petrolul și ingineria, având și activități secundare lucrative în contrabandă și achiziții militare.
În spatele clericilor cu barbă luxuriantă ai Republicii Islamice Iran, se află uniformele verde-sticlă ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Războiul cu Israelul a fost un dezastru pentru IRGC din punct de vedere convențional, având în vedere că, în urma atacurilor israeliene, instalații importante ale IRGC au fost distruse, iar lideri de rang înalt, precum Mohammad Bagheri, Hossein Salami și Amir Ali Hajizadeh, au fost uciși. Israelul pretinde că a distrus peste 300 de lansatoare de rachete, ceea ce reprezintă 75% din inventarul Iranului.
În ciuda acestor eșecuri militare, regimul iranian transformă morții în martiri pentru a-și menține loialitatea populației. Aceasta a fost evidentă în timpul slujbelor funerare organizate pentru ofițerii gărzilor și alți civili uciși în recentul conflict. Războiul de opt ani cu Irak, începând în 1980, a pregătit Iranul pentru pierderi rapide de ofițeri superiori, iar Ali Khamenei, liderul suprem al țării, se asigură că ofițerii căzuți sunt înlocuiți prompt.
Într-o redefinire a victoriei, Khamenei a declarat că a sfida înseamnă a câștiga, punând accent pe rezistență mai degrabă decât pe rezultate. Această mentalitate își are rădăcinile în războiul Iran-Irak, când IRGC a fost înființată ca alternativă la armata regulată. Deși IRGC a obținut câteva victorii în trecut, imaginea sa a fost afectată de corupție și de reprimarea brutală a protestelor interne.
În present, simpatia publicului față de IRGC a crescut din cauza victimelor, dar aceasta ar putea scădea din nou dacă regimul este asociat cu teroarea internă. Khamenei, la 86 de ani, se află într-o poziție fragilă, iar moartea sa ar putea declanșa o luptă pentru putere în rândul comandanților IRGC. Deși aceștia îi datorează loialitate, este puțin probabil ca transferul acesteia să fie unul lin.
Războiul de 12 zile nu a clarificat intențiile nucleare ale Iranului, iar ambiguitatea în această privință ar putea duce la o reluare a ostilităților. Mulți din IRGC sunt pregătiți să se sacrifice pentru o cauză considerată sfântă, conform viziunii lui Khamenei, care afirmă că „înainte de reapariția lui Mahdi, cei puri sunt testați pe câmpul de luptă al jihadului”.
