Resursele de gaz din Marea Neagră – O oportunitate pentru România de a întări securitatea energetică a Estului European
Europa Centrală și de Est nu mai poate depinde de instabilitatea piețelor internaționale ale energiei. Contextul geopolitic devine tot mai tensionat, iar securitatea energetică este esențială pentru stabilitatea economică și suveranitatea politică. România are o oportunitate strategică rară prin exploatarea resurselor de gaze naturale, atât onshore, cât și offshore, în special în Marea Neagră.
După invadarea Ucrainei și începerea crizei energetice, Europa a accelerat eforturile de a reduce dependența de gazul rusesc. Deși unele state din vestul Europei au reușit să-și diversifice sursele prin importuri masive de gaz natural lichefiat (LNG), în Estul Europei infrastructura rămâne fragmentată, iar interdependența regională este vulnerabilă. Țări precum Bulgaria, Ungaria, Slovacia sau Austria continuă să fie expuse, atât economic, cât și politic.
România, în schimb, are un potențial uriaș. Este singurul stat membru UE cu acces la Marea Neagră care dispune de rezerve dovedite de gaze și de experiență tehnică solidă în acest domeniu. Proiectul Neptun Deep, derulat de OMV Petrom și Romgaz, promite să aducă în producție un volum estimat de 100 de miliarde de metri cubi de gaz, suficient pentru a acoperi consumul intern timp de un deceniu și pentru a exporta excedentul către vecinii săi.
Acest moment poate fi folosit de România pentru a-și regândi abordarea, nu doar ca un stat care reglementează, ci ca unul care facilitează. România poate transforma Marea Neagră într-o „Marea Nordului a Estului”, având un spațiu de investiție strategică și influență economică. Asemenea Norvegiei, care și-a folosit resursele offshore pentru a-și asigura independența energetică și un model de dezvoltare sustenabilă, România poate avea un rol similar în regiune.
Beneficiile economice sunt evidente. Securitatea energetică reduce presiunile inflaționiste, crește atractivitatea pentru investiții industriale și limitează cheltuielile bugetare legate de importuri sau subvenții. România importă anual între 20 și 30% din necesarul său de gaze, iar această proporție va putea scădea drastic odată ce proiectul Neptun Deep devine operațional. Sursele interne sunt mai ieftine și mai predictibile în contextul global marcat de volatilitatea prețurilor LNG.
Pentru a valorifica acest potențial, România trebuie să adopte o politică publică coerentă și stabilă pentru investițiile offshore, care să ofere încredere pe termen lung investitorilor. Este necesară debirocratizarea procesului de autorizare și conectare la infrastructura de transport, precum și integrarea proiectelor energetice într-un cadru de cooperare regională, alături de UE și statele vecine.
Cu toate acestea, realitatea legislativă și administrativă nu reflectă pe deplin această urgență strategică. Deși s-au făcut ajustări în legislația offshore, procesul decizional rămâne greoi, birocratic și lipsit de claritate. Într-o lume în care energia devine o armă geopolitică, întârzierea și birocrația excesivă reprezintă o vulnerabilitate și o piedică în calea investițiilor.
Marea Neagră a devenit o zonă de competiție economică, politică și strategică. Capacitatea României de a transforma resursele subterane în influență politică și economică poate redefine rolul său în UE și NATO. Pe măsură ce Germania renunță la combustibilii fosili, iar unele state membre pariază pe energia nucleară, România poate deveni coloana vertebrală gazieră a Europei de Est, cu condiția să conducă, nu să reacționeze.
Unii susțin că investițiile în gaz sunt depășite, dar gazul va rămâne combustibilul de tranziție în următoarele decenii, fiind flexibil și esențial în susținerea producției regenerabile. Gazul din Marea Neagră poate finanța tranziția energetică, nu o poate frâna. România dispune de resursele, expertiza și relevanța geostrategică necesare pentru a deveni un pilon al securității energetice regionale, având nevoie doar de viziune instituțională și curaj politic pentru a acționa cu gândul la următoarele decenii, nu la următoarele alegeri.
Energia a redevenit o armă, iar resursele interne nu mai înseamnă doar influență economică, ci și suveranitate. România trebuie să se ridice la înălțimea acestei responsabilități, căci Marea Neagră îi cere aceasta.
