Dezvăluiri asupra strategiei lui Trump: Ce se ascunde în spatele termenului de două săptămâni pentru decizia de război?
Donald Trump a decis să amâne decizia privind alăturarea atacului Israelului asupra Iranului timp de până la două săptămâni. Acest lucru nu este neapărat un semn de slăbiciune, ci mai degrabă o strategie de a evalua problemele grave cu care se confruntă, conform unei analize CNN. Brett McGurk, fost oficial de rang înalt al Casei Albe și al Departamentului de Stat, a declarat că o soluție diplomatică cu un termen limită ferm poate fi foarte eficientă.
Cu toate acestea, imprevizibilitatea lui Trump ridică întrebări cu privire la utilizarea acestui spațiu de manevră. De-a lungul celor două mandate, Trump a impus frecvent termene limită de două săptămâni pentru diverse probleme, dar adesea nu a acționat. Până joi, Casa Albă indica o posibilă decizie de a ordona bombardamente asupra centralei nucleare subterane a Iranului de la Fordo, dar Trump s-a retras după o analiză a opțiunilor.
Criticii săi au început să folosească pe rețelele sociale sintagma TACO („Trump always chickens out”), însă Trump acționează în contextul realității, unde viețile personalului militar american sunt în joc, iar repercusiunile geopolitice ar putea conduce la un război regional.
Trump nu este singurul președinte care a ezitat în fața acțiunilor militare în Orientul Mijlociu. Decizia lui Barack Obama de a nu bombarda Siria în 2013 este un exemplu de ezitare considerată de mulți o greșeală. Uneori, decizia de a nu purta război poate fi la fel de curajoasă ca și cea de a ordona atacuri.
Cum ar putea Trump să folosească următoarele două săptămâni
Trump se confruntă cu o dilemă gravă de securitate națională. A promis că Iranului nu i se va permite să dezvolte o bombă nucleară, ceea ce îl poate constrânge să folosească forța militară. Aceasta este o decizie unică, având în vedere impactul pe care l-ar avea asupra relațiilor internaționale și a securității internaționale.
Întârzierea îi oferă lui Trump timp pentru a controla calendarul acțiunii SUA. De asemenea, președintele și-a justificat pauza prin nevoia de a explora opțiuni diplomatice, afirmând că negocierile cu Iranul ar putea avea loc în viitorul apropiat.
Trump ar putea învăța din experiențele predecesorilor săi, cum ar fi John F. Kennedy, care a subliniat importanța evitării confruntărilor nucleare. Pentru ca diplomația să funcționeze, Trump ar trebui să ofere Iranului o cale de ieșire din confruntare, mai ales că a cerut „predare necondiționată”, o cerință imposibilă pentru un regim care se opune imperialismului american.
Karim Sadjadpour, cercetător senior la Carnegie Endowment for International Peace, a identificat patru factori care ar putea conduce la concesii din partea Iranului: presiunea economică, amenințarea militară, izolația diplomatică și o ieșire care să salveze aparențele.
Ce va face Israelul în continuare?
Pauza lui Trump a generat întrebări și pentru Israel. Guvernul Netanyahu pare să dorească o intervenție militară americană. Un posibil scenariu ar fi ca Israelul să examineze opțiuni pentru a acționa singur împotriva instalațiilor nucleare iraniene, ceea ce ar implica un risc semnificativ.
Provocarea pentru Israel este dacă va aștepta rezultatele negocierilor sau va decide să acționeze. Această decizie ar putea influența, de asemenea, strategia lui Trump, oferindu-i o scuză pentru a evita o acțiune militară directă.
Perspectivele unei intervenții americane au stârnit nemulțumiri în rândul susținătorilor lui Trump, care au fost atrași de promisiunea sa de a evita războaiele în Orientul Mijlociu. Deși există o tensiune în cadrul bazei politice a președintelui, se pare că Trump are o conexiune puternică cu alegătorii săi, ceea ce îi oferă o marjă de manevră semnificativă.
Totuși, acest lucru nu va schimba opiniile milioanelor de americani care se opun lui Trump, iar provocările interne și externe cu care se confruntă ar putea complica luarea unei decizii finale.
