Explorarea strategiilor lui Donald Trump cu privire la Iran
Comentariile președintelui Trump cu privire la conflictul dintre Israel și Iran au variat între sprijinul total pentru atacurile Israelului și distanțarea fermă de acestea, revenind apoi la poziția inițială. Ambiguitatea sa a crescut sentimentul de incertitudine pe măsură ce luptele se intensifică, similar cu plecarea sa de la summitul G7 din Canada, unde a afirmat că are „treburi importante” de rezolvat la Washington. Casa Albă a declarat că plecarea lui Trump a fost legată de „ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu”, iar pe Truth Social, Trump a menționat că „nu are nimic de-a face cu încetarea focului”. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a afirmat că atacurile au fost „pe deplin coordonate” cu SUA.
Opțiunile și influențele lui Trump
1. Cedarea în fața presiunii lui Netanyahu și escaladarea conflictului: În timp ce rachetele israeliene loveau Teheranul, Trump a amenințat liderii iranieni cu atacuri „și mai brutale” din partea Israelului, care dispune de bombe americane. Trump susține că Iranul nu poate avea o bombă nucleară și preferă un acord între SUA și Iran, dar a fost ambiguu în privința modului de a ajunge la acest acord, alternând între amenințări și diplomație. Improvizabilitatea sa este uneori considerată de susținătorii săi ca fiind o strategie deliberată, prin care își constrânge adversarii să se conformeze. Această teorie a „nebunului” a fost folosită anterior pentru a descrie tactica de negociere a președintelui Richard Nixon în perioada Războiului Rece. Unii consilieri ai lui Trump susțin că abordarea de „presiune maximă” va prevala, având în vedere că Iranul nu este serios în negocieri. Netanyahu a exercitat presiune constantă pentru o abordare militară, iar Trump ar putea considera necesar să-și îndeplinească amenințările. SUA dispun de bombe „bunker buster” capabile să distrugă instalația subterană de îmbogățire a uraniului din Fordow, Iran.
2. Calea de mijloc – menținerea cursului: Până în prezent, Trump a reiterat că SUA nu sunt implicate în atacurile Israelului. Escaladarea conflictului prezintă riscuri semnificative pentru moștenirea sa. Distrugătoarele navale americane și bateriile de rachete terestre ajută Israelul să se apere împotriva represaliilor iraniene. Consilierii din Consiliul Național de Securitate îl avertizează să nu întreprindă nimic care ar putea intensifica atacurile Israelului. Netanyahu susține că uciderea liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei, ar putea pune capăt conflictului, dar un oficial american a declarat că Trump se opune acestei măsuri.
3. Ascultarea vocilor MAGA și retragerea: Un factor politic important pentru Trump este sprijinul intern. Majoritatea republicanilor din Congres susțin Israelul și continuarea livrărilor de arme către această țară. Totuși, există voci semnificative în cadrul mișcării Make America Great Again (MAGA) care contestă sprijinul tradițional pentru Israel. Jurnalistul pro-Trump Tucker Carlson a criticat administratia pentru implicațiile în conflict, sugerând că SUA ar trebui să „renunțe la Israel”. De asemenea, Marjorie Taylor Greene a afirmat că cineva care dorește implicarea SUA în războiul dintre Israel și Iran nu este „America First/MAGA”. Aceste voci exercită presiune asupra lui Trump să se distanțeze de ofensiva Israelului. În plus, Trump a postat pe rețelele sociale că susține încetarea războiului și că SUA nu au avut nimic de-a face cu atacul asupra Iranului. Iranul a amenințat deja că va ataca bazele americane din regiune, iar riscurile de victime americane ar putea crește argumentele izolaționiste, presându-l pe Trump să se retragă.
