Instalația nucleară Fordo: o provocare strategică pentru Israel
Pentru planificatorii militari israelieni, instalația de îmbogățire nucleară Fordo este similară cu „Muntele Destinului”: o uzină bine păzită, situată la jumătate de kilometru sub un munte, în apropierea orașului religios Qom. Această locație simbolizează dorința Iranului de a-și proteja programul nuclear, fiind concepută pentru a supraviețui unui atac frontal, având suficiente centrifuge și uraniu îmbogățit pentru a produce o armă nucleară.
Îngropată sub roca dură și învelită în beton armat, Fordo este situată în afara razei de acțiune a oricăror arme cunoscute public de Israel. Aceasta este, de asemenea, un simbol al anxietății strategice a Iranului. Behnam Ben Taleblu, cercetător principal la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, a afirmat: „Fordo este totul pentru operațiunea nucleară a Iranului.”
Recent, Iranul a confirmat că Fordo a fost atacată, dar pagubele ar fi fost limitate. În contrast, Israelul a reușit să distrugă cea mai mare uzină pilot de îmbogățire a uraniului de la Natanz, afectând capacitățile de îmbogățire ale Iranului. Danny Citrinowicz, expert în Iran, a recunoscut că Fordo este „puternic fortificată și se află adânc sub un munte”, ceea ce face atacurile israeliene foarte dificile.
Estimări despre capacitățile nucleare ale Iranului
Serviciile de informații americane au concluzionat că Iranul nu a reluat programul de arme nucleare suspendat în 2003. Totuși, dacă Teheranul ar decide să urmeze această cale, estimările indică faptul că Fordo ar putea produce în doar trei săptămâni suficient uraniu de calitate militară pentru a fabrica nouă arme nucleare. Conform Institutului pentru Științe Internaționale și Securitate (ISIS), Iranul ar putea produce prima sa cantitate de 25 kg de uraniu de calitate militară în Fordo în doar două-trei zile.
Diferențe între Fordo și alte instalații nucleare
Diferențele dintre Fordo și Natanz ilustrează evoluția programului nuclear al Iranului. Natanz, care este îngropată la doar 20 de metri sub pământ, a fost declarată oficială de Iran la ONU în 2003 și este considerată mai potrivită pentru utilizarea în scopuri nucleare civile. În schimb, Fordo se remarcă prin robustețea sa geologică, făcându-i sălile de centrifuge practic impenetrabile pentru bombele convenționale.
Contextul internațional și implicațiile viitoare
Existența Fordo a fost dezvăluită public în 2009, iar această descoperire a dus la intensificarea sancțiunilor ONU și la un acord multilateral în 2015, cunoscut sub numele de Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA). După retragerea SUA din JCPOA în 2018, Iranul a început să îmbogățească mai mult uraniu, iar după o explozie la Natanz în 2021, a pus în funcțiune centrifugele de la Fordo, care acum transformă uraniul slab îmbogățit la o puritate de 60%.
Teheranul ar putea considera Fordo drept centrul eforturilor sale de a „ieși din impas”, având în vedere amenințările externe. În plus, Iranul a construit recent o instalație și mai adâncă și mai bine protejată în Kūh-e Kolang Gaz Lā, ceea ce complică și mai mult situația.
Aceste aspecte subliniază provocările extraordinare cu care se confruntă Israelul în încercarea de a distruge capacitățile nucleare ale Iranului, având în vedere robustețea instalațiilor subterane și riscurile geopolitice implicate.
