Nicușor Dan și provocările mandatului prezidențial: limitele și posibilitățile unui lider de la Cotroceni
Alegerile prezidențiale din 18 mai 2025 l-au adus pe Nicușor Dan în fruntea Statului Român. Campania electorală a fost caracterizată de un amalgam de promisiuni, emoții și lozinci. Nicușor Dan a concurat cu George Simion, care a strâns mulți adepți prin promisiuni atrăgătoare, precum „vă dau case la 35.000 de euro”. Mulți cetățeni l-au votat cu speranța unor salarii mai mari, locuri de muncă și „benzină la 1 leu”, așa cum promitea Călin Georgescu. Totuși, președintele României nu are pârghiile legale și constituționale pentru a îndeplini aceste promisiuni.
Conform Constituției României, atribuțiile președintelui sunt limitate. Acesta reprezintă Statul Român, este garantul independenței naționale, al unității și integrității teritoriale și veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Spre deosebire de prim-ministru, președintele nu este un lider executiv și nu gestionează direct economia, bugetul sau politicile sociale.
Rolul și atribuțiile președintelui
Președintele nu guvernează. Nu poate adopta legi, nu poate decide salariile, pensiile sau alocațiile și nici nu poate construi spitale sau locuințe. Rolul său este acela de mediator între puterile statului și între stat și societate. De exemplu, o lege adoptată de Parlament este trimisă președintelui pentru promulgare, care trebuie să se efectueze în termen de maximum 20 de zile de la primire. Președintele poate cere Parlamentului o singură dată reexaminarea legii înainte de promulgare.
Guvernul și administrația țării
Guvernul, condus de prim-ministru, administrează țara, elaborează bugetul, stabilește politicile publice și gestionează cheltuielile. Parlamentul adoptă legile. Președintele, pe de altă parte, semnează decrete și poate întoarce o lege în Parlament sau o poate trimite la Curtea Constituțională, dar nu o poate respinge definitiv.
Mandatul și limitele președintelui
Mandatul președintelui este de cinci ani, cu posibilitatea de maximum două mandate succesive. În această perioadă, președintele nu poate fi membru al unui partid și nu poate ocupa alte funcții publice sau private. De asemenea, are imunitate pentru opiniile și voturile exprimate în timpul mandatului, dar poate fi suspendat de Parlament în cazul încălcării grave a Constituției, după consultarea Curții Constituționale. În caz de înaltă trădare, președintele poate fi judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Succesiunea în funcție
Dacă președintele este suspendat, demisionează, decedează sau nu poate exercita atribuțiile, interimatul este preluat de președintele Senatului sau al Camerei Deputaților, în această ordine. În perioada de interimat, nu se pot dizolva Parlamentul, organiza referendumuri sau transmite mesaje către Parlament.
Actele președintelui
Președintele emite decrete, dar multe dintre acestea necesită contrasemnătura prim-ministrului pentru a fi valabile. Aceasta include tratatele internaționale, acreditarea diplomaților, mobilizarea armatei sau starea de urgență. De asemenea, președintele poate acorda grațieri individuale și decorații.
Ce poate și trebuie să facă președintele
Președintele poate reprezenta România în plan extern, numește un premier după consultări cu partidele parlamentare, poate cere reexaminarea unei legi sau poate sesiza Curtea Constituțională, poate organiza referendumuri și poate grația persoane condamnate (doar individual). De asemenea, are rolul de a contribui la climatul democratic și la echilibrul puterilor în stat.
Concluzie
Așteptările nealiniate la realitate sunt principala cauză a dezamăgirilor post-electorale. Președintele nu este un super-erou cu buget nelimitat, ci un arbitru constituțional, un garant al echilibrului și o voce națională. Pentru probleme precum case, salarii și locuri de muncă, cetățenii trebuie să se îndrepte spre Guvern și Parlament, nu către Palatul Cotroceni.
