Generația Z și așteptările în carieră: Un tânăr din patru refuză să muncească
Generația Z, tinerii născuți între 1996 și 2015, are preferințe speciale în ceea ce privește locul de muncă. Spre deosebire de angajatorii lor, care sunt mai în vârstă, acești tineri pun un accent deosebit pe echilibrul între viața personală și carieră, influențând astfel semnificativ alegerile lor profesionale. Aceasta ar putea fi o explicație pentru faptul că România continuă să se plaseze la coada clasamentului Uniunii Europene în ceea ce privește angajarea tinerilor.
Conform sociologului Romulus Oprica, 26% dintre tinerii români nu lucrează, iar școala nu îi pregătește suficient pentru rigorile unui loc de muncă. Oprica afirmă: „Cei care nu sunt expuși unui sistem de educație cât de cât adaptat zilelor noastre se pierd, pentru că există ceva mult mai atractiv. Școala și munca înseamnă să depui efort, iar efortul doare. Avem un abandon școlar absolut înfiorător.”
Fără experiență, dar cu așteptări mari, tinerii se integrează greu pe piața muncii. Loredana Stanciu, coordonator al Centrului de Consiliere și Orientare în Carieră UPT, subliniază că tinerii vin cu cerințe salariale mai ridicate decât competențele și cunoștințele pe care le au, necesită fiind o comunicare sporită și răbdare. Unii tineri își exprimă așteptările salariale, menționând sume precum 6.000 – 7.000 de lei sau chiar un salariu decent de la 1.000 de euro în sus.
Diferențele de mentalitate între generații reprezintă o altă problemă în căutarea unui loc de muncă. Un tânăr afirmă: „Se pune o barieră, oarecum, între generația noastră și cei vechi, fiindcă am fost crescuți altcumva acum. Nu își mai doresc să muncească, vor să facă banii mult mai ușor, se feresc de muncă, oarecum.”
Totuși, există și tineri dispuși să învețe, care afirmă că mai întâi își doresc să acumuleze cunoștințe, iar abia apoi să aibă cerințe. Un alt tânăr sugerează: „Să găsim un punct de mijloc să facem să fie bine. Noi avem nevoie de ei, ei au nevoie de noi!”
Răzvan Iordache, specialist în marketing, subliniază importanța adaptării atât din partea angajatorilor, cât și a profesorilor, afirmând că trebuie să facă lucruri mai interesante pentru a nu rămâne în urmă. Probleme similare privind numărul mare de tineri șomeri se confruntă și alte state europene precum Spania, Suedia și Grecia.
